Transportul și portul armei de vânătoare: Analiză juridică a prevederilor și problemelor practice
Legea nr. 295/2004, cunoscută drept legea armelor și munițiilor, reglementează transportul și portul armelor de vânătoare în România. Aceasta include cerințe stricte privind condițiile în care aceste arme pot fi utilizate sau transportate. În cadrul articolului, vom analiza detaliat prevederile legale, dificultățile legate de constatarea contravențiilor și implicațiile interpretării juridice.
1. Reglementarea transportului și portului armelor de vânătoare
Conform art. 36 alin. (1) din Legea 295/2004, armele de vânătoare trebuie transportate respectând două condiții principale, dintre care una se referă la respectarea art. 31 alin. (3) lit. e). În cazul portului armelor, se impun trei condiții, inclusiv aceeași cerință prevăzută la art. 31 alin. (3) lit. e), care stipulează:
„Deținătorul să nu se afle sub influența băuturilor alcoolice, a substanțelor stupefiante, a medicamentelor cu efecte similare acestora, în stare avansată de oboseală sau să nu sufere de afecțiuni temporare care pot genera o stare de pericol.”
Această prevedere urmărește să minimizeze riscurile asociate utilizării armelor în condiții periculoase, oferind un cadru clar, dar generând și controverse practice.
2. Sancțiuni aplicabile pentru încălcarea legii
Încălcarea prevederilor legale este sancționată de art. 129 alin. (1) pct. 14 din Legea 295/2004, care prevede amenzi între 5001 și 10.000 lei, precum și anularea dreptului de deținere și utilizare a armelor (art. 130 alin. (2) lit. b)).
Cu toate acestea, aplicarea acestor sancțiuni ridică o problemă practică majoră: modul în care organele de control pot constata influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe asupra deținătorului.
3. Problemele privind constatarea contravențiilor
Una dintre principalele dificultăți este absența unor mijloace legale sau tehnice clare pentru constatarea consumului de alcool de către organele de control (lucrători anume desemnați din Ministerul Afacerilor Interne). De exemplu:
- Lipsa obligației de testare cu etilotest sau prelevarea probelor biologice: Organele de control nu au dreptul de a solicita astfel de teste, iar contravenientul nu este obligat să coopereze.
Aceștia nu au dreptul de a solicita și corelativ contravenientul nu are obligația de a sufla în etilotest sau a se prezenta la recoltare de probe biologice, iar eventualul refuz de a sufla în etilotest (ce constată prezența alcoolului în aerul expirat) sau de a se prezenta la spital pentru a i se preleva probe biologice (care constată concentrația de alcool din sânge), nu este sancționat de vreo normă din acest act normativ.
- Problema „constatării prin simțuri proprii”: Simplul fapt că un agent consideră că detectează halenă alcoolică nu constituie o probă suficientă. Această metodă este vulnerabilă la contraproba oferită de martori.
Nici măcar obligația contravenientului de a „expira în nasul” organului constatator pentru ca acesta să constate cu propriile sale simțuri eventuala halenă alcoolică și astfel să fie îndeplinite într-un fel prevederile de constatare ale faptei contravenționale prin propriile simțuri posibilitate prevăzută de OG 2/2001, nu este prevăzută de actul normativ special, dar mai mult nici refuzul de a „expira în nasul agentului” nu este sancționată de acest act normativ.
Constatarea prin propriile simțuri poate fi extrem de lesne combătută cu doi trei martori care nu simt miros de alcool (halena) drept pentru care o asemenea constatare trebuie cu mare prudență abordată, deoarece contraproba la această infracțiune este compararea propriilor simțuri ale agentului constatator cu propriile simțuri a 2 sau 3 martori propuși de contravenient o probă extrem de lesnicioasă.
Conform OG nr. 2/2001, constatarea contravențiilor prin simțuri proprii este permisă, dar în cazul de față, o probă medicală sau tehnică este esențială pentru a confirma influența băuturilor alcoolice.
4. Distincția dintre consumul de alcool și influența acestuia
Legea nu echivalează consumul de alcool cu aflarea „sub influența alcoolului.” Potrivit DEX, „influență” implică o modificare a comportamentului, cum ar fi confuzia, halucinațiile sau pierderea controlului. Astfel, simpla prezență a halenei alcoolice nu este suficientă pentru a demonstra influența alcoolului.
Exemplu practic: Consumul moderat (de exemplu, 25-50 ml de alcool) poate produce halenă alcoolică, dar dacă persoana nu manifestă modificări comportamentale, nu se poate susține că se află sub influența alcoolului.
5. Rolul probelor tehnice și medicale
Determinarea gradului de influență a alcoolului necesită probe tehnice, cum ar fi etilotestul sau analiza probelor biologice. Ordinul 376/2006 prevede examinarea medicală pentru stabilirea influenței alcoolului asupra comportamentului. Aceste măsuri sunt standard în alte domenii, precum:
- Conducerea sub influența alcoolului: Testarea cu etilotest este obligatorie, iar refuzul de prelevare a probelor biologice constituie infracțiune.
- Depășirea vitezei: Este constatată exclusiv prin mijloace tehnice omologate ;i verificate metrologic.
Aceste exemple subliniază necesitatea unor probe similare în cazul portului armelor.
6. Analiză juridică: Tipicitatea faptei contravenționale
Conceptul de „tipicitate” este esențial în dreptul penal și contravențional. Acesta descrie conformitatea între faptele comise și modelul abstract prevăzut de lege. În cazul de față, pentru a sancționa contravenția, trebuie dovedită starea de influență a alcoolului, nu doar consumul.
Prin norma de incriminare se stabilește un model abstract al faptei. Pentru a fi relevante penal faptele trebuie să corespundă descrierii sau modelului abstract din norma de incriminare, adică trebuie să fie tipice. Tipicitatea este tocmai acea corespondență concordanță între trăsăturile faptei concrete și modelul abstract (tip) prevăzut de norma de incriminare. Tipicitatea apare, așadar în trăsătura esențială a prevederii faptei de legea penală. Noțiunea de tipicitate se referă atât la elementele obiective cât și la elementele subiective din structura normei de incriminare ( F. Streteanu, Tratat de drept penal. Parte generală, vol I CH Beck București 2008 p.330)
În materie contravențională la fel ca și în materie penală nu se poate pune semn de egalitate între a consuma alcool și a se afla sub influența acestuia, și nu este permis a da alt înțeles cuvântului inserat în norma de incriminare care se interpretează exact în forma în care este el descris de limba română cuprins în Dicționarul Explicativ al Limbii Române, adică în sens în care; a se afla sub influență = acțiune exercitată asupra unei ființe sau a unui lucru, putând să-i modifice conținutul, caracterul , forma (DEX) element ce descrie influența ca un control, o modificare a simțurilor, și nicidecum ca o existență în corp a unei substanțe (alcool) dar care prezență nu modifică sau schimbă percepția persoanei.
7. Concluzii și recomandări
Deși intenția legiuitorului este de a preveni pericolele asociate utilizării armelor în condiții riscante, normele actuale sunt dificil de aplicat. Lipsa mijloacelor tehnice și ambiguitatea prevederilor creează posibilitatea unor abuzuri sau interpretări arbitrare. Pentru a îmbunătăți aplicabilitatea legii, ar fi necesar:
- Introducerea obligației de testare cu etilotest pentru contravenienți.
- Stabilirea unor proceduri clare de constatare a influenței alcoolului, similare celor din legislația rutieră.
- Clarificarea definiției stării de influență pentru a evita interpretările subiective.
Reflecție finală: În forma sa actuală, legea poate fi interpretată abuziv, ceea ce subminează încrederea publicului în sistemul juridic și protecția drepturilor fundamentale ale deținătorilor legali de arme.
articol pe aceeași temă https://mbo-legal.ro/crotalierea-vanatului-art-19-din-legea-nr-407-2006/