Dezincriminarea infracțiunii de braconaj comisă fără autorizație legală
Analiză a evoluției reglementărilor legale privind infracțiunea de braconaj
1. Introducere
Infracțiunea de braconaj cinegetic a fost reglementată în mod variabil de-a lungul timpului, în funcție de modificările legislative. În special, modalitatea de comitere a faptei în lipsa unei autorizații legale de vânătoare a suferit schimbări semnificative. Prin această analiză, vom răspunde întrebării fundamentale: vânătoarea fără autorizație mai este incriminată în forma actuală a legislației?
2. Reglementarea inițială: Legea nr. 103/1996
Prima reglementare relevantă în acest domeniu a fost Legea nr. 103/1996 privind vânătoarea și protecția vânatului. Art. 35 al acestei legi prevedea:
„Constituie infracţiune de braconaj la vânătoare şi se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă de la 50.000.000 lei la 250.000.000 lei fapta săvârșită:
a) fără permis de vânătoare şi autorizație legală sau, după caz, fără autorizație legală.”
Această formulare incrimina atât lipsa permisului de vânătoare, cât și lipsa autorizației, considerându-le fie cumulative, fie alternative, în funcție de caz. Era o reglementare clară, care acoperea multiple modalități de comitere a faptei.
3. Modificările aduse de Legea nr. 407/2006
Legea nr. 103/1996 a fost înlocuită de Legea nr. 407/2006 privind vânătoarea și protecția fondului cinegetic, care a preluat incriminarea braconajului la art. 42.
Forma inițială a art. 42:
„Constituie infracţiune de braconaj şi se pedepsește cu închisoare de la 3 la 7 ani sau cu amendă de la 5.000 lei la 25.000 lei:
a) vânătoarea fără permis şi fără autorizaţie de vânătoare legală.”
Această formulare introduce o ambiguitate majoră: cerințele de incriminare devin cumulative, fiind necesară atât lipsa permisului de vânătoare, cât și lipsa autorizației legale. Practic, fapta de a vâna fără autorizație (dar cu permis) nu mai era incriminată.
4. Îmbunătățirile aduse prin Legea nr. 187/2012
În 2012, legiuitorul a intervenit pentru a remedia această lacună prin Legea nr. 187/2012. Art. 42 a fost modificat astfel:
„Constituie infracţiune de braconaj şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă:
a) vânătoarea fără permis de vânătoare, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 32;
b) vânătoarea fără autorizaţie de vânătoare legală.”
Această reglementare separă în mod clar cele două modalități de comitere a infracțiunii:
- Vânătoarea fără permis de vânătoare.
- Vânătoarea fără autorizație legală.
Era o reglementare transparentă și previzibilă, care acoperea toate scenariile posibile.
5. Reglementarea actuală: Forma modificată din 2015
În 2015, art. 42 a suferit o modificare drastică, menținută până în prezent. Textul actual este următorul:
„Constituie infracţiune de braconaj şi se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, următoarele fapte:
a) vânătoarea practicată de persoane care nu posedă permis de vânătoare, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 32;
b) vânătoarea fără respectarea condițiilor înscrise în autorizaţia de vânătoare;
c) tentativa de a practica sau practicarea vânătorii fără a fi înscris în autorizaţia de vânătoare individuală sau colectivă eliberată în condiţiile legii de gestionar, pentru fondul cinegetic respectiv.”
6. Problemele ridicate de reglementarea actuală
Analizând cu atenție noua formulare, devine evidentă o lacună majoră: vânătoarea fără autorizație nu mai este incriminată.
Interpretarea sintagmei „fără a fi înscris în autorizația de vânătoare”:
- Această formulare presupune existența unei autorizații de vânătoare emise de gestionar.
- Dacă o astfel de autorizație nu există, fapta nu poate fi încadrată penal.
Exemple practice:
- Dacă gestionarul nu emite o autorizație pentru ziua respectivă, persoana care practică vânătoarea fără drept nu comite infracțiunea prevăzută de art. 42.
- Dacă există o autorizație emisă, dar persoana nu este trecută în aceasta, fapta devine infracțiune.
Aceste aspecte sugerează că incriminarea este condiționată de existența unei autorizații emise, iar lipsa totală a acesteia lasă fapta nepedepsită penal.
Interpretarea ne este sugerată de adjectivul „eliberată” care caracterizează substantivul „autorizația” ce presupune existența acestei autorizații și nicidecum nu caracterizează lipsa ei.
Ce ne facem dacă pentru ziua respectivă gestionarul fondului cinegetic nu a emis nici un fel de autorizație de vânătoare pentru nici unul dintre membrii asociației ???.
Cum nu mai avem varianta de practicare a vânătorii fără a poseda autorizație de vânătoare și cum regula de mai sus reglementează cazul în care există autorizație de vânătoare individuală sau colectivă dar pe ea nu este trecut și numele făptuitorului sau varianta practică când este emisă pe numele său dar făptuitorul nu a semnat de începere a activității de vânătoare, rezultă că ne găsim în prezența infracțiunii de braconaj doar în cazul în care în acea zi există o autorizație de vânătoare emisă.
Nu se poate de asemenea asimila în domeniu penal elementul material descris de „fără a fi înscris în autorizația de vânătoare emisă” (deoarece presupune că există o autorizație), cu „vânătoarea practicată fără autorizație de vânătoare” deoarece tipicitatea normei penale exclude cazurile asimilate sau atipice. Dacă nu există nici o autorizație emisă în acea zi nu putem asimila lipsa autorizației cu ne completarea autorizației individuală sau colectivă dar fără al menționa și pe făptuitor deoarece sintagma „fără a fi înscris” înseamnă neapărat că nu este trecut pe autorizație și nu că nu deține autorizație, dar cel mai important lucru este că norma de incriminare condiționează fapta de existența unei autorizații nu de inexistența autorizației așa cum era în formele anterioare.
7. Diferența între reglementările anterioare și actuale
Reglementările anterioare, în special forma introdusă prin Legea nr. 184/2012, sancționau explicit lipsa autorizației de vânătoare. În schimb, forma actuală elimină această incriminare directă, ceea ce poate fi interpretat drept o dezincriminare parțială a braconajului.
Dacă legiuitorul considera că vânătoarea fără autorizație prevăzută cu subiect și predicat în formele anterioare ale normei penale prevăzute la art.42 din legea 407/2006 este înglobată în noua formă de incriminare, atunci sintagma sau verbul regens al normei trebuia să vizeze „vânătoarea fără a deține autorizație de vânătoare” (nici un fel de autorizație) și nicidecum că el „nu este trecut în autorizația emisă”, deoarece varianta a nu exista nici un fel de autorizație nu este identică cu cea în care este o emisă o autorizație dar făptuitorul nu este trecut în ea.
8. Necesitatea unei intervenții legislative
Pentru a asigura claritatea și transparența legislației, este esențial ca legiuitorul să intervină prin:
- Reintroducerea unei incriminări explicite pentru vânătoarea fără autorizație. Aceasta poate fi realizată fie prin completarea art. 42, fie printr-o normă interpretativă care să clarifice intenția legiuitorului.
- Clarificarea diferenței între „lipsa autorizației” și „neînscrierea în autorizație.”
9. Concluzii
Forma actuală a art. 42 din Legea nr. 407/2006 ridică întrebări fundamentale despre aplicabilitatea sa în cazurile de vânătoare fără autorizație. Deși legiuitorul pare să fi dorit să reglementeze în mod detaliat braconajul, modificările din 2015 au creat o lacună juridică semnificativă, care poate duce la impunitatea unor fapte periculoase.
Prin urmare, o intervenție legislativă este imperativă pentru a elimina orice ambiguitate și pentru a proteja fondul cinegetic al României în mod eficient.
Mai puteți citi și Vânătoarea pisicilor și câinilor hoinari disponibil aici