Cheltuieli de judecată pe cale separată: reglementări, jurisprudență și principii fundamentale
Procesul civil este un mecanism complex, desfășurat în etape distincte, fiecare generând costuri ce pot fi recuperate conform legislației în vigoare. În acest articol, vom analiza regimul cheltuielilor de judecată pe cale separată, incluzând reglementările legale relevante, jurisprudența aplicabilă și principalele principii juridice implicate.
1. Cadrul legal al cheltuielilor de judecată
Cheltuielile de judecată sunt guvernate de Codul de procedură civilă, alături de alte reglementări aplicabile, precum OUG nr. 80/2013. Principalele articole de interes sunt:
- Art. 452 Cod procedură civilă: „Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.”
- Art. 453 alin. (1) Cod procedură civilă: „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.”
- Art. 454 Cod procedură civilă stabilește o excepție specifică, exonerând pârâtul de la plata cheltuielilor dacă recunoaște pretențiile la primul termen, cu anumite limitări legale.
În contextul recuperării cheltuielilor de judecată pe cale separată, temeiul juridic este reprezentat de art. 1349 Cod civil privind răspunderea delictuală. Fundamentul acestui drept constă în despăgubirea integrală a părții câștigătoare și sancționarea culpei procesuale.
2. Cheltuielile de judecată pe cale separată: un drept legitim
Literatura de specialitate și jurisprudența unanim recunosc posibilitatea recuperării cheltuielilor de judecată printr-o acțiune separată, dacă:
- Partea câștigătoare nu a solicitat cheltuielile în timpul procesului, fie din motive obiective, fie prin omisiunea instanței.
- Cererea este introdusă în termenul general de prescripție de 3 ani.
Această acțiune este autonomă și distinctă, bazându-se exclusiv pe documentele din dosarul inițial, pentru a preveni abuzurile:
„Legiuitorul a dat posibilitatea recuperării pe cale separată a cheltuielilor de judecată doar în măsura în care analiza noii acțiuni se face pe baza dovezilor existente deja în dosarul de fond.”
Rațiunea unei acțiuni separate, în termenul de prescripție pentru drepturile de creanță, este aceea de a da posibilitatea părții care a efectuat real cheltuieli de judecată să le recupereze într-un termen anume dacă din motive obiective nu a putut să le ceară la momentul judecății pe fondul cauzei.
3. Aspecte procedurale și condiții pentru recuperare
În toate situațiile în care cheltuielile de judecată sunt solicitate printr-o acțiune separată, aceasta se înfățișează ca o cerere având caracter principal, iar temeiul acțiunii îl constituie culpa procesuală decurgând din pierderea procesului.
Indiferent de natura procesului în care au fost făcute cheltuielile respective (civil, comercial, litigiu de muncă etc.), procesul care are ca obiect numai acordarea cheltuielilor de judecată este un proces civil distinct.
Câteva puncte esențiale privind cererile de cheltuieli de judecată pe cale separată includ:
- Cererea trebuie să fie formulată la judecătorie sau tribunal, în funcție de valoarea pretențiilor.
- Dovada cheltuielilor este obligatorie. Conform Deciziei nr. 1319/24.03.2015 a ÎCCJ, cheltuielile trebuie justificate prin documente oficiale, precum chitanțe, facturi fiscale și alte acte relevante. Acest raţionament se justifică prin faptul că instanţa va acorda cheltuielile de judecată numai în raport cu actele justificative ale plăţilor, iar hotărârea instanţei reprezintă înscris justificativ şi poate fi pusă în executare silită de către partea care a avansat aceste cheltuieli.
„Onorariile de avocat se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoțite de un exemplar al facturii fiscale.”
Instanța acordă doar sumele efectiv achitate până la momentul pronunțării hotărârii, iar plățile ulterioare necesită motive obiective bine întemeiate.
Legiuitorul a dat posibilitatea recuperării pe cale separată a cheltuielilor de judecată doar în măsura în care analiza noii acțiuni se face pe baza dovezilor existente deja în dosarul de fond, temei al noii cereri. Altfel, se eludează situația în care se dă posibilitatea părții câștigătoare să stabilească arbitrar cheltuieli de judecată, știind deja soluția, doar din dorința de a împovăra partea adversă.
4. Rolul culpei procesuale în acordarea cheltuielilor
Analiza culpei procesuale este centrală în decizia instanței de a obliga partea adversă la plata cheltuielilor. Aceasta implică:
- Observarea rezultatului procesului.
- Evaluarea atitudinii părții care a pierdut, inclusiv recunoașterea tardivă a pretențiilor.
Articolul 454 din Codul de procedură civilă reglementează situația în care pârâtul poate fi scutit de la plata cheltuielilor de judecată. Potrivit acestui articol, dacă pârâtul recunoaște pretențiile reclamantului la primul termen de judecată, la care părțile au fost legal citate, acesta nu va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. Totuși, există două excepții: cazul în care, înainte de inițierea procesului, pârâtul a fost pus în întârziere de reclamant sau cazul în care se afla de drept în întârziere.
Prin Decizia nr. 21/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție (Completul pentru Recurs în Interesul Legii) a admis recursul formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați. „În interpretarea și aplicarea unitară a articolului 454 din Codul de procedură civilă, ÎCCJ a decis că pârâtul nu poate beneficia de exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată dacă obiectul acțiunii se referă la un litigiu care nu permite utilizarea procedurii de punere în întârziere sau la un litigiu în care hotărârea nu poate fi pronunțată exclusiv pe baza recunoașterii pretențiilor de către pârât.”
În cazul plângerilor contravenționale, recunoașterea de către autoritatea sancționatoare a pretențiilor reclamantului la primul termen de judecată, cu părțile legal citate, nu împiedică formularea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată. Această concluzie se justifică prin faptul că întocmirea unui proces-verbal de contravenție nelegal constituie o faptă ilicită extracontractuală, conform art. 1.523 alin. (2) lit. e) din Codul civil. Într-o asemenea situație, debitorul este considerat de drept în întârziere, ceea ce face inaplicabil art. 454 din Codul de procedură civilă.
Astfel, faptul că intimata nu putea revoca procesul-verbal nelegal după întocmirea acestuia devine irelevant în analiza dreptului reclamantului la cheltuielile de judecată.
5. Devoluțiunea apelului
Devoluțiunea apelului, conform articolului 477 din Codul de procedură civilă, se extinde și asupra soluției privind cheltuielile de judecată. Cu toate acestea, dacă apelul este admis, cheltuielile de judecată aferente acestei faze procesuale pot fi obținute doar dacă există o cerere explicită formulată în acest sens, în conformitate cu procedura legală. Acestea nu pot fi recuperate ulterior pe cale separată.
În etapa căilor de atac de reformare, solicitarea pentru cheltuielile de judecată trebuie să respecte două condiții esențiale: mai întâi, cererea trebuie să fi fost formulată conform procedurii în fața primei instanțe, iar apoi, trebuie depusă corespunzător și în fața instanței de apel, în termenele legale stabilite pentru motivarea apelului și depunerea întâmpinării.
Fiecare parte are obligația de a avansa cheltuielile de judecată în cadrul fiecărei etape procesuale. Acest principiu impune aplicarea unei soluții uniforme în ceea ce privește obligația de plată a acestor cheltuieli pentru fiecare etapă a procesului.
6. Cheltuielile de judecată în procesele succesive
Un alt aspect este reprezentat de acordarea cheltuielilor de judecată în al doilea proces, care vizează recuperarea sumelor din primul litigiu. În acest sens, ÎCCJ, prin Decizia 59/2017 reține:
„dispozițiile art. 453 din Codul de procedură civilă se aplică indiferent de obiectul litigiului, partea care a pierdut procesul urmând a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată aferente acestui al doilea proces care implică, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, soluționarea unor apărări legate de stabilirea culpei procesuale din primul proces, rezolvat în mod definitiv. ”
Astfel, partea care pierde litigiul de recuperare a cheltuielilor va suporta, la rândul său, costurile procesuale.
7. Concluzii și bune practici
Recuperarea cheltuielilor de judecată pe cale separată este o soluție juridică importantă, dar care impune o analiză atentă a următoarelor elemente:
- Respectarea termenelor de prescripție.
- Documentarea clară și completă a cheltuielilor.
- Evaluarea corectă a culpei procesuale și a oportunității introducerii unei cereri separate.
Această instituție procesuală reflectă echilibrul între drepturile părților și necesitatea de a evita abuzurile. Părțile trebuie să fie diligente în a-și susține pretențiile, iar instanțele să aplice cu strictețe normele procedurale pentru a asigura o justiție eficientă și echitabilă.
Mai puteti citi articolul privind Atragerea răspunderii solidare in baza art.25 cod procedură fiscală disponibil aici.