Atragerea răspunderii solidare art.25 din Legea 207/2015 privind codul de procedură fiscală
Într-o speță recentă, fostul administrator al unei societăți comerciale radiate din registrul comerțului, a apelat la serviciile noastre, întrucât organele fiscale au atras răspunderea solidară a administratorului în temeiul art.25 din legea 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală după radierea societății debitoare din registrul comerțului, ca urmare a închiderii procedurii falimentului.
Am contestat decizia organului fiscal privind atragerea răspunderii solidare a administratorului pentru datoriile fiscale ale societății debitoare radiate anterior emiterii deciziei, având în vedere prevederile art.251 cod civil și art.266 alin.(4) cod procedură fiscală.
Art.251 alin.(1) cod civil „Persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise.”
Art.266 alin.(4) cod procedură fiscală
„Anularea creanțelor fiscale
(4) Obligațiile fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiați din registrele în care au fost înregistrați potrivit legii se anulează după radiere dacă pentru plata acestora nu s-a atras răspunderea altor persoane, potrivit legii.”
Așa cum rezultă din prevederile legale mai sus arătate, obligațiile fiscale datorate de debitori, persoane juridice, radiați din registrele în care au fost înregistrați potrivit legii, se anulează după radiere dacă, pentru plata acestora, nu s-a atras răspunderea altor persoane, anterior radierii în care au fost înregistrați debitorii persoane juridice.
Prin decizia de soluționare a contestației, Comisia de soluționare din cadrul ANAF a reținut :
„Astfel, în condiţiile în care la data radierii societăţii debitoare E.A. SRL, respectiv 08.02.2022 (rămasă definitivă în 05.05.2022) nu era antrenată răspunderea niciunei persoane, potrivit legii, Decizia de angajare a răspunderii solidare fiind emisă în data de 13.07.2022, se impunea anularea obligaţiilor fiscale datorate de societatea radiată.
Prin urmare, inexistenţa societăţii debitoare la data emiterii deciziei de antrenare a răspunderii solidare face imposibilă antrenarea răspunderii administratorului, dispariţia societăţii debitoare lipsind de substanţă instituţia răspunderii solidare.Deşi organul fiscal cu atribuţii de executare silită cunoştea situaţia fiscală a societăţii debitoare E.A. SRL, pentru care a fost dispusă de Tribunalul prin Încheierea civilă începerea procedurii insolvenței în data de 26.05.2020, aceasta nu a procedat, până la radierea societaţii (definitivă în 05.05.2022) la atragerea răspunderii solidare a administratorului societății în condițiile Legii nr. 207/ 2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, deşi avea această posibilitate în temeiul dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, prin care se derogă de la principiul suspendării tuturor măsurilor de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului, creditorii societăţii având dreptul de a exercita acţiuni judiciare îndreptate împotriva codebitorilor.
În situația dată, având în vedere temeiul de drept pe care a fost întemeiată decizia de atragere a răspunderii solidare, contestată, și anume art. 25 alin. 2, lit. d din Legea nr.207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, precum și împrejurarea că din elementele faptice prezentate de organul fiscal nu rezultă modul în care persoana fizică C.A.U., în calitate de administrator în perioada 15.07.2013 – 22.09.2017, a determinat, cu rea-credinţă, nedeclararea, respectiv neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale aparținând debitorului urmărit, fără analizarea incidenţei prevederilor art. 266, alin. 4 din Legea nr. 207/ 2015 privind Codul de procedură fiscală referitoare la anularea obligaţiilor fiscale după radierea debitorului, aspect sesizat de către petent în contestația formulată, organul de soluționare constată îndeplinirea condiției prevăzute de art. 49, alin. 1, lit. c din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia:Art.49 – Nulitatea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal este nul în oricare din următoarele situații:
[…] c) este afectat de o gravă și evidentă eroare. Actul administrativ fiscal este afectat de o gravă și evidentă eroare atunci când cauzele care au stat la baza emiterii acestuia sunt atât de viciate încât, dacă acestea ar fi fost înlăturate anterior sau concomitent emiterii actului, ar fi determinat neemiterea sa.
(2) Nulitatea se poate constata de organul fiscal competent sau de organul de soluționare a contestației, la cerere sau din oficiu. În situația în care nulitatea se constată de organul fiscal competent, acesta emite o decizie ce se comunică contribuabilului/plătitorului”