Insolvență. Acțiunea în anularea unui contract sub condiție
În cadrul procedurilor de insolvență, unul dintre obiectivele esențiale este protejarea drepturilor creditorilor împotriva eventualelor acte sau operațiuni frauduloase realizate de debitor înainte de deschiderea procedurii. Articolul 117 din Legea nr. 85/2014 constituie fundamentul juridic pentru anularea acestor acte, oferind administratorului sau lichidatorului judiciar posibilitatea de a introduce o acțiune în acest sens. Analizăm în continuare aplicabilitatea acestui articol într-o situație concretă, ce vizează anularea unui contract încheiat sub condiție suspensivă.
Cadrul legal
Articolul 117 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 85/2014 prevede că pot fi anulate:
„Operațiuni în care prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, efectuate în cele 6 luni anterioare deschiderii procedurii.”
Această prevedere evidențiază două elemente esențiale:
- Diferența vădită între prestații, în defavoarea debitorului.
- Perioada de 6 luni anterior deschiderii procedurii.
Prin prisma acestor cerințe, judecătorul sindic este chemat să analizeze fiecare caz în parte, ținând cont de natura și condițiile specifice ale actului juridic contestat.
Cazul concret: Contractul sub condiție suspensivă
În speța analizată, judecată de Tribunalul Maramureș, între debitorul aflat în insolvență și un cocontractant s-a încheiat, în data de 2 noiembrie 2011, un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect un software complex, pentru gestiunea relaţiilor cu clienţii, analiză managerială şi sistem warehouse.
Contractul prevedea că prețul acestui software era echivalent cu 3% din cifra de afaceri medie anuală realizată de debitoare între anii 2012-2017, sub condiția suspensivă ca acest sistem software să ducă, în toţi aceşti ani (2012-2017), la realizarea unei cifre de afaceri anuale mai mari de 100 milioane lei.
Condiția suspensivă – aspecte juridice
„În doctrina juridică tradiţională, condiţia, ca modalitate a actului juridic, a fost definită, constant şi invariabil, pe temeiul dispoziţiilor codului civil anterior, ca fiind acel element viitor şi incert ca realizare, de care depinde naşterea, modificarea sau stingerea obligaţiei.”
Conform Codului Civil, condiția suspensivă reprezintă:
„Un element viitor și incert ca realizare, de care depinde nașterea, modificarea sau stingerea obligației” (art. 1.400 NCC).
Caracteristicile esențiale ale condiției suspensive includ:
- Efectele retroactive ale îndeplinirii condiției – obligația devine certă și produce efecte de la momentul încheierii contractului. „O condiţie constatată ca fiind îndeplinită este prezumată a produce efecte retroactiv, din momentul încheierii contractului, dacă din voinţa părţilor, natura contractului ori dispoziţiile legale nu rezultă contrariul.”
„Astfel, efectele retroactive în cazul condiţiei suspensive, au semnificaţia consfinţirii obligaţiilor asumate. În caz de îndeplinire a unei astfel de condiţii, debitorul este obligat la executare ca şi cum obligaţia ar fi fost simplă. Practic, obligaţia de executare a prestaţiei se confirmă, devine certă, la adăpost de orice dubiu; ea trebuie îndeplinită întocmai aşa cum a fost asumată. Mai mult, caracterul retroactiv se păstrează şi în privinţa actelor juridice încheiate deja, în sensul că actele încheiate de proprietarul sub condiţie suspensivă sunt valabile în cazul îndeplinirii condiţiei (sunt consolidate, confirmate) şi produc efecte de la data încheierii lor.”
- Incertitudinea temporară – până la îndeplinirea condiției, actul juridic nu produce efecte juridice.
„În intervalul cuprins între momentul încheierii actului juridic şi momentul în care îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiei devine sigură, specific condiţiei suspensive este că în toată această perioadă actul juridic civil nu îşi produce efectele.
Astfel, în această perioadă condiţia produce următoarele efect: creditorul nu poate pretinde plata de la debitor; plata făcută de debitor în această perioadă nu este o plată valabilă, nu este deci o executare valabilă a obligaţiei; obligaţia nu se poate stinge prin compensaţie; în acest interval de timp nu curge prescripţia extinctivă; în actele translative de drepturi reale nu se produce efectul translativ de drept real.”
În cazul de față, îndeplinirea condiției, respectiv realizarea unei cifre de afaceri mai mari de 100 de milioane de lei anual în perioada 2012-2017, a devenit certă abia în anul 2018. Acest aspect a avut implicații majore asupra calificării contractului în raport cu prevederile art. 117 alin. 2 lit. b).
Analiza raportată la art. 117 alin. 2 lit. b)
- Perioada de referință
Contractul a fost încheiat în 2011, adică în afara celor 6 luni anterior deschiderii procedurii de insolvență. Chiar dacă efectele sale au devenit certe în 2018, legea vizează perioada de încheiere a actului, nu momentul plății sau îndeplinirii obligațiilor.„Împlinirea condiţiei şi efectul retroactiv al acesteia, coroborate cu momentul încheierii contractului, respectiv 02.11.2011, fac ca actul juridic să nu intre în perioada prevăzută de art.117 alin.2 lit.b. De reţinut că nu plata sumei, în cursul anului 2018, este supusă anulării în baza art.117 ali.2 lit.b ci convenţia care a dat naştere obligaţiei de plată, convenţie încheiată la data de 02.11.2011.”
„O altă condiţie impusă de art. 117 alin. (1) lit. b) din Legea 85/2014 este ca actul să fi fost efectuat cu 6 luni anterior deschiderii procedurii. Este aşadar necesar ca actul să fi fost efectuat în perioada suspectă, ori în speţă actul a fost încheiat în anul 2011.”
- Caracterul oneros și natura aleatorie a contractului
Actele juridice vizate de art. 117 alin. 2 lit. b) trebuie să fie cu titlu oneros și comutative. Potrivit doctrinelor juridice:„Contractul este comutativ atunci când drepturile și obligațiile părților sunt certe și determinabile la momentul încheierii acestuia.”
„Actul trebuie să fie cu titlu oneros. în caz contrar, actul va cădea sub incidenţa prevederilor art. 117 alin. (1) lit. a).”
În schimb, un contract aleatoriu – precum cel analizat – presupune:
„Șansa unui câștig și riscul unei pierderi, în funcție de un eveniment viitor și incert” (art. 1.173 NCC).
Astfel, fiind vorba despre un contract aleatoriu, acesta nu poate fi încadrat în categoria actelor ce cad sub incidența art. 117 alin. 2 lit. b).
„În doctrină se susţine în mod unanim că actul încheiat trebuie să fie comutativ, iar nu aleatoriu pentru a putea cădea sub incidenţa art. 117 alin. (1) lit. b)”.
Potrivit art. 1.173 alin. (1) C. civ., „este comutativ contractul care la momentul încheierii sale existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă”, iar alin. (2) prevede că „este aleatoriu contractul care prin natura lui sau prin voinţa părţilor oferă cel puţin uneia dintre părţi şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul unei pierderi ce depinde de un eveniment viitor şi nesigur”.”
- Intenția de fraudare
Pentru ca un act să fie anulat pe temeiul art. 117, este necesară dovada intenției debitorului de a frauda creditorii. În cazul de față, la momentul încheierii contractului (2011), nu se putea anticipa cu certitudine că debitorul ar fi avut intenția de a prejudicia creditorii în 2018.„Este lesne de înţeles că disproporţiile dintre prestaţii trebuie să fie în defavoarea debitorului, fapt subliniat de altfel atât în doctrină, cât şi în practica judiciară, însă, în cazul prevăzut la art. 117 alin. (1) lit. b) disproporţia dintre prestaţii trebuie să fie datorată intenţiei debitorului de a frauda interesele creditorilor, ori contractul aleatoriu nu poate fi inclus în această categorie, iar la data încheierii, noiembrie 2011, nu putea fi prevăzută intenţia de fraudare a creditorilor în anul 2018.”
Concluzii privind speța
Având în vedere toate elementele discutate, judecătorul sindic a concluzionat că:
- Contractul analizat nu îndeplinește condițiile pentru anulare conform art. 117 alin. 2 lit. b).
- Obligațiile asumate prin contract au devenit certe și valabile abia în 2018, după îndeplinirea condiției suspensive.
Implicarea avocaților din cadrul Moț, Balaciu, Olah-SPARL
Apărările formulate de reprezentanții pârâtului, avocații din cadrul Moț, Balaciu, Olah-SPARL, au jucat un rol esențial în elucidarea aspectelor juridice complexe ale speței. Argumentele noastre au evidențiat natura aleatorie a contractului, lipsa intenției de fraudare și neîncadrarea actului în perioada relevantă pentru anulare.
Importanța unei analize juridice detaliate
Această speță subliniază complexitatea interpretării și aplicării prevederilor Legii nr. 85/2014. Pentru a preveni prejudicii cauzate creditorilor, este esențial ca fiecare caz să fie analizat în detaliu, luând în considerare toate aspectele juridice relevante, inclusiv natura actelor juridice, intențiile părților și perioada în care acestea au fost încheiate.
Concluzie
Decizia de respingere a acțiunii de anulare a fost fundamentată pe o interpretare riguroasă a legislației în vigoare și a circumstanțelor speței. Prin această hotărâre, s-a reconfirmat importanța respectării drepturilor și obligațiilor asumate prin acte juridice valide, chiar și în contextul unei proceduri de insolvență.
Tr.MM, s.c. nr.1221/2020
Pe aceeași temă citiți articolul privind Termenul de exercitare a acțiunii în anularea actelor frauduloase prevăzut de art.118 din legea 85/2014 disponibil aici