Practică comercială înșelătoare sau incorectă Legea 363/2007

Într-o cauză având ca obiect plângere contravențională, operatorul economic, unitate service, a fost sancționat de către CJPC pentru pentru încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. 1 lit. a) și art. 6 alin. 1 lit g) din Legea nr. 363/2007, sancționate de art. 17 alin.1 lit a) și alin. 2 lit. a din Legea nr. 363/2007, cu sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 10.000 lei, câte 5000 lei pentru fiecare din cele două fapte contravenționale reținute în sarcina sa.

Conform art. 6 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 363/2007, „O practică comercială este considerată ca fiind acțiune înșelătoare dacă aceasta conține informații false sau, în orice situație, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informațiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente: g) drepturile consumatorului, inclusiv dreptul de a beneficia de reparare, de înlocuiresau de restituire a contravalorii ca urmare a rezoluțiunii contractului, astfel cum sunt prevăzute de Legea nr.449/2003 privind vânzarea produselor și garanțiile asociate acestora, sau riscurile pe care consumatorul lepoate întâmpina.”

De asemenea, art. 4 alin. 1 din Legea nr. 363/2007 „O practică comercială este incorectă dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții a) este contrară cerințelor diligenței profesionale;

b) deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esențial comportamentul economic al consumatoruluimediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o practicăcomercială este adresată unui anumit grup de consumatori.

(2) Practicile comerciale susceptibile să deformeze în mod esențial comportamentul economic al unui anumit grup vulnerabil de consumatori, clar identificabil, trebuie evaluate din perspectiva membrului mediu al grupului. Grupul de consumatori este cu precădere vulnerabil la respectiva practică sau la produsul la care aceasta se referă, din motive de infirmitate mentală sau fizică, de vârstă sau de credulitate, comportamentul economic al acestuia putând fi în mod rezonabil prevăzut de comerciant. Această prevedere nu aduce atingere practicilor publicitare obișnuite și legitime ce constau în declarații exagerate sau declarații ce nu sunt destinate a fi luate ca atare.”

Inspectorii CJPC au considerat, doar pe baza reclamației consumatorului, că unitatea service a indicat ca și defect al unui telefon mobil placa de bază, fără a demonstra acest fapt și fără a depune diligențele necesare în vederea constatării acestui defect. Prin diagnoza efectuată superficial și fără probe evidente au fost încălcate drepturile consumatorului, inclusiv dreptul de a beneficia de reparația telefonului, înlocuirea produsului sau restituirea sumei achitate pentru acel produs, așa cum prevede Legea 449/2003 privind vânzarea produselor și garanțiile asociate acestora ,așa cum este definit de art.6(1), lit.g din legea 363/2007.

Defectul reclamat de către consumator era „Nu merge sunetul. Butonul de oprire / pornire jumate este ruptă – dezlipită că se mişcă ciudat în locul lui si cu unghii aproape si se poate scoate. Din când în când păţesc că difuzorul de vorbire de sus se aude foarte prost şi încet.”

Produsul prezenta urme evidente de lovituri și a fost scos din garanție, șocurile mecanice fiind o cauză de excludere a garanției la orice produs electronic, iar reparația acestuia presupunea înlocuirea plăcii de bază.

Pierderea garanţiei în cazul șocurilor se datorează faptului că, în acest caz, componentele interne sunt expuse la presiune, ce duce la apariția de microfisuri, acestea neputând fi vizibile pentru dovedi existența lor, însă manifestarea neconformă sesizată de către consumator, denotă o deteriorare internă a circuitelor plăcii de bază.

Aducerea la funcționare a produsului sau la o funcționare normală nu se putea realiza decât prin înlocuirea integrală a plăcii de bază, neexistând posibilitate tehnică pentru descoperirea și remedierea unor astfel de fisuri, care întrerup anumite circuite dintre componentele acesteia.

Analizând plângerea contravențională, prin prisma motivelor de fapt și de drept, Judecătoria a respins-o apreciind temeinic și legal procesul-verbal de contravenție, însă, în apel, Tribunalul a apreciat apelul ca fiind fondat și a admis plângerea contravențională reținând că:

„În cauză nu este vorba despre vreo practică comercială incorectă, ci disputa vizează condiţiile garanţiei, aceasta cu atât mai mult cu cât intimatul nu a indicat cum a fost deformat în mod esenţial comportamentul economic al consumatorului, în condiţiile în care legea impune, pentru contravenţia reţinută, întrunirea cumulativă a condiţiilor de a fi contrară cerinţelor diligenţei profesionale şi de a deforma sau de a fi susceptibilă să deformeze în mod esenţial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează.

Conform art. 2 lit.e) din actul normativ invocat, deformarea substanţială a comportamentului economic al consumatorilor înseamnă folosirea unei practici comerciale cu scopul de a afecta în mod considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o decizie în cunoştinţă de cauză, determinându-i astfel să ia o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o.

În speţă nu s-a invocat sau dovedit faptul că pretinsul consumator nu a cunoscut condiţiile şi termenii garanţiei.

Apoi, acţiunea este înşelătoare si atunci când, “în contextul prezentării situaţiei de fapt, ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul mediu să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o” (art. 6 din Legea nr.363/2007).

Fişa service prezintă opinia asumată a prestatorului, respectiv funcţionarea defectuoasă a produsului ca urmare a şocurilor mecanice, fapt ce exclude garanţia.

În condiţiile în care, în speţă, nu s-a dovedit contrariul, prezumţia organului constatator că acest diagnostic este greşit, că verificarea telefonului s-a făcut superficial, apare ca fiind lipsită de consistenţă.

Legea nr. 449/2003 reglementează vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora în vederea asigurării protecţiei consumatorului, iar conform art.2 lit.c prin vânzător se înţelege persoana fizică sau juridică autorizată, care, în cadrul activităţii sale, comercializează produse în condiţiile unui contract încheiat cu consumatorul. Totodată, potrivit art. 2 lit.e din lege, prin garanţie se înţelege orice angajament asumat de vânzător sau producător faţă de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a preţului plătit de consumator, de reparare sau de înlocuire a produsului cumpărat, dacă acesta nu corespunde condiţiilor enunţate în declaraţiile referitoare la garanţie sau în publicitatea aferentă;

Art. 5 – 14 din Legea nr. 449/2003 se referă la garanţia legală de conformitate, iar Cap.6 – „Garanţii” din lege instituie regulile referitoare la garanţia comercială, precum şi dreptul consumatorului de a solicita vânzătorului îndeplinirea condiţiilor incluse în declaraţiile referitoare la garanţie. La capitolul 6: art. 19 – 22 din această lege, este reglementată garanţia comercială, vânzătorul sau producătorul acordând-o în mod voluntar şi în condiţiile stabilite de ei, şi care devine obligatorie din punct de vedere juridic, în raport de dispoziţiile art. 20 alin.1 din lege. Sub aspectul naturii juridice, ea o garanţie contractuală.

În speţă, nu s-a contestat faptul că această garanţie comercială conţine reglementarea privind excluderea de la reparatia gratuită pentru defectele derivate din utilizarea produsului în condiţii neadecvate, cum ar fi lovituri sau altor forme de abuz fizic.

Petenta a învederat faptul că pierderea garanţiei în cazul șocurilor se datorează faptului că, în acest caz, componentele interne sunt expuse la presiune, ce duce la apariția de microfisuri, acestea neputând fi vizibile pentru a fi fotografiate și a dovedi existența lor.

Agentul constatator nu a perceput personal, în mod direct, starea produsului.

Curtea Europeană nu înlătură prezumţia de legalitate a procesului-verbal din procedura contravenţională, reţinând în Hotărârea din 7 octombrie 1988, pronunţată în Cauza Salabiaku contra Franţei (Cererea nr. 10.519/83), că prezumţiile sunt permise de Convenţie, dar acestea nu trebuie să depăşească limite rezonabile, ţinând cont de gravitatea mizei şi prezervând dreptul la apărare.

Aşadar, în lipsa altor probe, contrar celor reţinute de prima instanţă, în speţă nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenţiilor reţinute.

Soluția fost pronunțată de către Tribunalul Maramureș prin decizia civilă nr.1246/A/2021, iar operatorul economic a fost reprezentat de Moț, Balaciu, Olah-SPARL.