Practica Comercială Înșelătoare: O Analiză a Unui Caz Practic
Introducere
Practica comercială înșelătoare reprezintă o temă sensibilă și frecvent dezbătută în dreptul consumatorului, fiind reglementată strict pentru protejarea intereselor acestuia. Un exemplu grăitor în acest sens este cazul unei unități service sancționate pentru presupuse încălcări ale Legii nr. 363/2007. Analiza detaliată a acestui caz dezvăluie implicațiile legale și evidențiază interpretările juridice relevante pentru astfel de situații.
Cadrul legal incident
Unitatea service a fost sancționată de Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor (CJPC) pentru încălcarea art. 4 alin. 1 lit. a) și art. 6 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 363/2007, ambele sancționate prin art. 17 alin. 1 lit. a) și alin. 2 lit. a) din aceeași lege. Concret, i s-a aplicat o amendă contravențională de 10.000 lei, câte 5.000 lei pentru fiecare faptă contravențională imputată.
Art. 6 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 363/2007 prevede că:
„O practică comercială este considerată ca fiind acțiune înșelătoare dacă aceasta conține informații false sau, în orice situație, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informațiile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente: g) drepturile consumatorului, inclusiv dreptul de a beneficia de reparare, de înlocuire sau de restituire a contravalorii ca urmare a rezoluțiunii contractului, astfel cum sunt prevăzute de Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor și garanțiile asociate acestora.”
De asemenea, art. 4 alin. 1 din Legea nr. 363/2007 stipulează că o practică comercială este considerată incorectă dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, două condiții:
a) Este contrară cerințelor diligenței profesionale;
b) Deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esențial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează.
Faptele și interpretarea CJPC
Inspectorii CJPC au reținut, pe baza reclamației unui consumator, că unitatea service ar fi diagnosticat incorect defectul unui telefon mobil, indicând drept cauză placa de bază, fără a demonstra acest fapt în mod obiectiv. Aceștia au considerat că diagnoza a fost superficială și că drepturile consumatorului, inclusiv cele privind reparația sau înlocuirea produsului, au fost încălcate, ceea ce ar reprezenta o practică comercială înșelătoare.
Defectele reclamate de consumator includeau probleme legate de sunet și butoane deteriorate „Nu merge sunetul. Butonul de oprire / pornire jumate este ruptă – dezlipită că se mişcă ciudat în locul lui si cu unghii aproape si se poate scoate. Din când în când păţesc că difuzorul de vorbire de sus se aude foarte prost şi încet.” Produsul prezenta urme evidente de lovituri. Aceste lovituri, potrivit certificatului de garanție, au exclus produsul din garanție, deoarece șocurile mecanice provoacă microfisuri interne în placa de bază, care nu pot fi remediate.
Poziția unității service
Unitatea service a argumentat că pierderea garanției este justificată de șocurile mecanice, iar funcționarea telefonului nu putea fi restabilită decât prin înlocuirea completă a plăcii de bază. Aceasta a subliniat că diagnosticul său reprezintă o opinie asumată, documentată în fișa de service, și că nu s-a dovedit că această evaluare ar fi fost greșită.
Deciziile instanțelor
Hotărârea Judecătoriei
Judecătoria a respins plângerea contravențională formulată de unitatea service, considerând procesul-verbal de contravenție temeinic și legal.
Decizia Tribunalului
În apel, Tribunalul a admis plângerea contravențională, argumentând că nu s-au întrunit condițiile necesare pentru calificarea faptelor drept practică comercială înșelătoare, ci disputa vizează condiţiile garanţiei. Instanța a motivat astfel:
- Nu s-a dovedit deformarea comportamentului economic al consumatorului: Potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 363/2007, deformarea substanțială a comportamentului economic presupune utilizarea unei practici care să afecteze semnificativ capacitatea consumatorului de a lua o decizie informată. În acest caz, consumatorul era conștient de condițiile și termenii garanției. În speţă nu s-a invocat sau dovedit faptul că pretinsul consumator nu a cunoscut condiţiile şi termenii garanţiei.
- Nu s-au întrunit cerințele cumulativ: Pentru a fi considerată practică înșelătoare, fapta trebuie să fie contrară diligenței profesionale și să deformeze comportamentul economic al consumatorului. În speță, nu s-a dovedit niciuna dintre aceste condiții.
„Apoi, acţiunea este înşelătoare si atunci când, “în contextul prezentării situaţiei de fapt, ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul mediu să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o” (art. 6 din Legea nr.363/2007).”
- Fișa service-ului justifică diagnosticul: În lipsa probelor contrare, opinia tehnică a service-ului, care atribuie defectul șocurilor mecanice, rămâne valabilă.
„Fişa service prezintă opinia asumată a prestatorului, respectiv funcţionarea defectuoasă a produsului ca urmare a şocurilor mecanice, fapt ce exclude garanţia.
În condiţiile în care, în speţă, nu s-a dovedit contrariul, prezumţia organului constatator că acest diagnostic este greşit, că verificarea telefonului s-a făcut superficial, apare ca fiind lipsită de consistenţă.”
Aspecte juridice suplimentare
Conform art. 19 – 22 din Legea nr. 449/2003, garanția comercială oferită de vânzător sau producător devine obligatorie în condițiile stabilite de aceștia. În cazul analizat, unitatea service a demonstrat că excluderea din garanție a produselor lovite este reglementată clar în declarațiile de garanție.
„În speţă, nu s-a contestat faptul că această garanţie comercială conţine reglementarea privind excluderea de la reparatia gratuită pentru defectele derivate din utilizarea produsului în condiţii neadecvate, cum ar fi lovituri sau altor forme de abuz fizic.”
„Agentul constatator nu a perceput personal, în mod direct, starea produsului.”
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), în cauza Salabiaku contra Franței, a subliniat că prezumțiile legale sunt permise doar dacă respectă limite rezonabile și dreptul la apărare. În speță, prezumția inspectorilor CJPC privind un diagnostic eronat a fost considerată lipsită de consistență de către Tribunal.
Concluzii
Cazul analizat relevă complexitatea interpretării și aplicării legislației privind practicile comerciale înșelătoare. Soluția Tribunalului evidențiază importanța probatoriului solid și a respectării principiilor fundamentale ale dreptului, precum prezumția de legalitate și diligența profesională.
Pentru a evita astfel de situații, se recomandă:
- Documentarea detaliată a diagnosticelor: Service-urile trebuie să înregistreze și să argumenteze în mod clar toate concluziile tehnice.
- Informarea consumatorilor: Comunicarea transparentă privind condițiile de garanție este esențială pentru a preveni conflictele.
- Colaborarea cu autoritățile: Este crucial ca inspectorii să respecte cadrul legal și să evalueze faptele pe baza unor probe obiective.
Acest caz subliniază necesitatea echilibrului între protecția consumatorului și apărarea drepturilor operatorilor economici, contribuind la consolidarea unui mediu comercial corect și transparent.
În esență, dreptul consumatorului la reparare, înlocuire sau restituirea integrală a contravalorii unui produs trebuie să fie exercitat în limitele impuse de lege, fără a încălca drepturile legitime ale comerciantului. Restituirea unui produs către comerciant trebuie să respecte condițiile în care acesta a fost vândut, iar orice pretenție a consumatorului care presupune impunerea unor obligații neprevăzute și neconsimțite contravine principiilor fundamentale ale dreptului.
Un drept autentic nu presupune realizarea sa materială prin încălcarea drepturilor altora, ci se bazează pe libertatea și efortul propriu de a-l valorifica. Într-un sistem juridic echilibrat, protecția consumatorului și respectarea drepturilor comercianților trebuie să coexiste, asigurând un cadru corect și transparent pentru toate părțile implicate.
Soluția fost pronunțată de către Tribunalul Maramureș prin decizia civilă nr.1246/A/2021, iar operatorul economic a fost reprezentat de Moț, Balaciu, Olah-SPARL.