Ultrajul – art. 257 alin. 4 Cod penal
1. Introducere
Infracțiunea de ultraj, reglementată la art. 257 din Codul penal, are ca scop protejarea funcționarilor publici în exercitarea atribuțiilor de serviciu. O formă agravată a acestei infracțiuni este prevăzută la alin. (4), care oferă o protecție suplimentară polițiștilor, militarilor și personalului silvic investit cu exercițiul autorității publice.
Articolul analizează interpretarea sintagmei „se sancționează cu pedeapsa privativă de libertate prevăzută de lege pentru acea infracțiune”, pentru a clarifica sensul corect al normei și aplicarea sa practică.
Necesitatea acestei analize a debutat cu două situații întâlnite în practica noastră, situații în care acuzarea a emis o teorie detașată de conținutul real al prevederii analizate, teorie ce din fericire a fost invalidată de instanța de judecată care, s-a aplecat asupra conținutului normei și a identificat, poate și cu ajutorul apărării, interpretarea corectă a normei.
2. Cadrul general al infracțiunii de ultraj
2.1. Reglementarea în Codul penal
Ultrajul este inclus în Titlul III – Infracțiuni privind autoritatea și frontiera de stat, capitolul I – Infracțiuni contra autorității. Infracțiunea poate fi comisă prin:
- Amenințare directă;
- Lovire sau alte violențe;
- Vătămare corporală;
- Lovituri cauzatoare de moarte;
- Omor.
Acțiunile sunt îndreptate împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică autoritatea de stat.
2.2. Subiecții infracțiunii
- Subiect activ (autor): Orice persoană răspunzătoare penal, inclusiv un alt funcționar public.
- Subiect pasiv:
- Principal: Statul, ca titular al valorilor ocrotite de lege.
- Secundar: Funcționarul public, judecătorul, procurorul, avocatul sau membrii familiilor acestora.
3. Forma agravată prevăzută la alin. (4)
Conform alin. (4) al art. 257 Cod penal:
„Faptele prevăzute la alin. (1)-(3), comise asupra unui polițist sau militar, precum şi asupra personalului silvic învestit cu exerciţiul autorităţii publice, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancţionează cu pedeapsa privativă de libertate prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.”
3.1. Protecția extinsă
Forma agravată asigură o protecție penală sporită pentru:
- Polițiști, inclusiv polițiști locali (conform Deciziei nr. 19/2020 a ÎCCJ);
- Militari;
- Personal silvic investit cu exercițiul autorității publice.
3.2. Majorarea pedepsei
Pentru aceste categorii, limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate.
4. Analiza sintagmei „pedeapsa privativă de libertate”
4.1. Interpretări greșite
Sintagma „pedeapsa privativă de libertate prevăzută de lege pentru acea infracțiune” a fost uneori interpretată ca excluzând orice alternativă la închisoare.
Sintagma care induce în eroare este: „…se sancționează cu pedeapsa privativă de libertate prevăzută de lege pentru aceea infracțiune…”, care lesne poate fi interpretată în sensul că pedeapsa care se poate aplica în acest caz (excluzând cazul de achitare…) este doar cea a condamnării cu executare a pedepsei respectiv, cea prevăzută la art. 60 din Cod penal.
4.2. Interpretarea corectă
Această prevedere exclude doar aplicarea pedepsei amenzii în cazul:
- Amenințării (art. 206 C. pen.);
- Lovirii sau altor violențe (art. 193 C. pen.).
Pentru aceste situații, pedeapsa alternativă a amenzii este eliminată. În schimb, inculpatul poate primi:
- Închisoare cu executare;
- Suspendarea executării pedepsei;
- Amânarea aplicării pedepsei.
5. Jurisprudența relevantă
Un exemplu notabil este Decizia nr. 19/2020 a ÎCCJ,Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată M.Of nr.874/24.09.2020, care a clarificat că polițistul local beneficiază de aceeași protecție juridică ca polițistul, fiind investit cu exercițiul autorității publice.
6. Concluzii
În cazul în care, infracțiunea de ultraj, prevăzută la art.257 alin.(4) cod penal, se comite în modalitatea amenințării sau a lovirii și alte violențe, pedeapsa alternativă a amenzii este înlăturată normativ și astfel, pedeapsa care se poate aplica fie ea cu executare, cu suspendarea executării pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, este doar pedeapsa cu închisoarea.
În aceste condiții interpretarea corectă a acestei sintagme este aceea că în cazul în care infracțiunea de ultraj este săvârșită în condițiile alin.(4) al art.257 din Cod penal pedeapsa ce se va aplica inculpatului va fi doar aceea a închisorii, nu și cea a amenzii.
Mai puteți citi si Competența specială a organelor de poliție disponibilă aici