Competența „specială” a organelor de poliție Legea 295/2004
Într-o speță recentă, am întâlnit o situația surprinzătoare privitoare la modul de aplicare de către organele de poliție / organe de constatare și sancționare a contravențiilor, a competenței de cercetare a faptelor contravenționale.
Astfel, o persoană (vânător) care și-a pierdut arma de vânătoare (a sprijinit-o de zidul casei și a plecat fără ea, găsită fiind de un vecin, încălcând astfel prevederile art.129 pct.52 din Legea 295/2004) a fost sancționată de organele de poliție pe linia de lucru a armelor și munițiilor, de către o unitate de poliție alta decât cea competentă în conformitate cu prevederile Legii cu nr.295/2004, respectiv din cu totul alt județ decât cel în raza căruia s-a săvârșit și constatat fapta contravențională. Urmare a constatării faptei contravenționale s-a dispus aplicarea unei amenzi contravenționale conform art.130 alin.(1) lit.e) din Legea nr.295/2004 și ca măsură complementară s-a dispus în temeiul prevederilor art.130 alin.(2) lit.b) din Legea cu nr. 295/2004 anularea dreptului de deținere, port și folosire de arme de vânătoare.
Măsura complementară s-a dispus prin Dispoziția șefului Inspectoratului de Poliție Județean în conformitate cu prevederile art.45 și art.46 din Legea cu nr.295/2005.
În calea de atac contestației și mai apoi a acțiunii în contencios administrativ întemeiată pe prevederile art.46 alin.(3) din Legea 295/2004 și al art.7 și 8 din Legea cu nr.554/2004, s-a invocat faptul că Dispoziția șefului IPJ este nelegală deoarece este emisă de un organ necompetent teritorial, iar organele de poliție au invocat în apărare faptul că acestea au respectat ordinul PS 28-287, normă internă de reglementare din cadrul Direcției Arme Muniții și Substanțe Periculoase care le permite (prin derogare înțelegem noi, de la normele prevăzute de Legea cu nr.218/2002) să emită acte sancționatorii și pentru fapte petrecute în alt județ….
În conformitate cu prevederile legale respectiv conform art. 28 alin.(1) din Legea cu nr. 218/2002 competența ofițerilor de poliție este una teritorială – (1) În îndeplinirea activităţilor specifice poliţistul are competenţa teritorială corespunzătoare unităţii de poliţie din care face parte.
Orice altă normă privitoare la această competență poate exista doar într-un act normativ de aceeași valoare (lege) ordonanță de urgență, sau cu valoare mai mare (lege specială) căci numai un asemenea act normativ poate modifica această competență.
Prevederea invocată de IPJ prin care se arată că în interiorul Poliției Române – Direcția de Arme Muniții și Substanțe Periculoase deține un set de reguli !!!! (PS 28-287 deci chiar cu conținut de document secret) !!! de competență, prin care reguli se derogă de la prevederile legale, este, pe lângă faptul că este inopozabilă față de contestator (deoarece acest act nu este publicat deci nu este opozabil terților) și la limita legalității.
Este la limita legalității, deoarece în materie contravențională asimilată dreptului penal regulile de competență urmează soarta celor din materia penală, unde la art. 282 din NCPP se prevede că actele procesuale întocmite de un organ de cercetare necompetent sunt lovite de nulitate absolută. Lăsând la o parte similitudinea de tratament dintre materia contravențională (sancționatoare) și cea penală, o normă internă – nepublicată – nu are valoare de lege față de terți ea fiind aplicabilă eventual în cadrul acelei unități, nefiind obligatorie pentru restul persoanelor în afară de angajații acelui serviciu, și nu modifică norma de competență din cadrul unei legi, deoarece legea poate fi modificată exclusiv în modalitatea prevăzută de art. art.58 alin.(3) din Legea cu nr. 24/2000 : (3) Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelaşi nivel sau de nivel superior, având ca obiect exclusiv evenimentul respectiv, dar şi prin alte acte normative ulterioare care, în principal, reglementează o anumită problematică, iar ca măsură conexă dispun asemenea evenimente pentru a asigura corelarea celor două acte normative interferențe.”
Mai mult legea specială, cea cu nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, stabilește la art.77 din aceasta faptul că : „Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4)”. Acest lucru înseamnă că aceste ordine, instrucțiuni, regulamente etc… trebuie să respecte legea și nicidecum să o încalce, să o modifice să o ocolească, sens în care prevederea art. 78 al aceluiași act normativ stabilește fără echivoc faptul că : „Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.”
În acest context un set de „reguli” ca cel prevăzut (dar secret) de PS 28-287 (nici la ora actuală nu știm și nici nu ni s-a explicat, deși am cerut, ce înseamnă acronimul PS și în ce an a fost emis acest PS ca să nu mai amintim că nimeni nu știe ce conține acest regulament intern…) este unul ce nu poate fi exhibat de organele de poliție în a justifica o modificare a competenței legale deoarece, un act inferior, respectiv acest PS 28-287, nu poate modifica un act juridic superior respectiv Legea nr.218/2002 și nici nu este opozabil restului cetățenilor.
Așteptăm soluția definitivă….