Competența „specială” a organelor de poliție: analiza unei spețe controversate
Competența teritorială a organelor de poliție reprezintă un pilon esențial al activității acestora, asigurând respectarea principiilor legii și evitarea eventualelor abuzuri. Cu toate acestea, există situații în care această competență este pusă sub semnul întrebării, așa cum demonstrează o speță recentă referitoare la aplicarea sancțiunilor contravenționale.
Contextul speței: ce s-a întâmplat?
Un caz neobișnuit a apărut atunci când un vânător a fost sancționat pentru pierderea armei de vânătoare, încălcând astfel prevederile art. 129 pct. 52 din Legea nr. 295/2004. Fapta s-a petrecut într-un județ, însă sancțiunea a fost aplicată de o unitate de poliție dintr-un alt județ, aparținând Direcției Arme, Muniții și Substanțe Periculoase. Aceasta a emis sancțiunea contravențională conform art. 130 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 295/2004, iar ca măsură complementară a dispus anularea dreptului de deținere, port și folosire a armelor, în baza art. 130 alin. (2) lit. b) din aceeași lege.
Deși decizia a fost justificată printr-un ordin intern, cunoscut sub numele de PS 28-287, care ar permite derogări de la normele generale de competență, legalitatea acestuia a fost contestată. În cadrul procedurii de contencios administrativ, s-a invocat că măsura complementară este nelegală, deoarece a fost emisă de un organ fără competență teritorială.
Normele legale aplicabile
Conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 218/2002, competența teritorială a polițiștilor este strict legată de unitatea din care fac parte:
„În îndeplinirea activităţilor specifice poliţistul are competenţa teritorială corespunzătoare unităţii de poliţie din care face parte.”
Orice derogare de la această regulă trebuie să fie prevăzută printr-un act normativ cu forță juridică egală sau superioară, cum ar fi o altă lege sau ordonanță de urgență. Regulamentele sau ordinele interne, precum PS 28-287, nu pot modifica legea și nici nu sunt opozabile terților, deoarece nu sunt publicate și nu au fost emise pe baza unui temei legal explicit.
Probleme de legalitate și aplicabilitate
1. Incompatibilitatea PS 28-287 cu legislația națională
Regulamentul PS 28-287 este problematic din mai multe motive:
- Este un document secret, ceea ce îl face inopozabil față de cetățeni, conform principiului publicității actelor normative.
- Nu poate modifica o lege, deoarece, conform art. 77 din Legea nr. 24/2000, ordinele și regulamentele trebuie să fie conforme legilor în baza cărora sunt emise: „Ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.”
2. Principiul competenței în materia contravențională
Materia contravențională este asimilată în dreptul penal, ceea ce înseamnă că normele de competență trebuie respectate strict. Conform art. 282 din Codul de Procedură Penală (NCPP), actele întocmite de un organ de cercetare penală necompetent sunt lovite de nulitate absolută. Prin analogie, sancțiunile contravenționale emise de un organ de poliție fără competență teritorială pot fi considerate nelegale.
Interpretarea normelor juridice în speță
Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă impune clar respectarea ierarhiei actelor normative. Prevederile acesteia, precum art. 58 alin. (3), stabilesc că:
„Evenimentele legislative pot fi dispuse prin acte normative ulterioare de acelaşi nivel sau de nivel superior.”
Aceasta înseamnă că doar o lege specială sau o ordonanță de urgență ar putea introduce derogări de la art. 28 alin. (1) din Legea nr. 218/2002. În absența unei asemenea derogări, regulile generale de competență rămân aplicabile, iar orice sancțiune emisă de un organ necompetent este nulă.
Argumente suplimentare: similitudini cu dreptul penal
Materia contravențională, deși administrativă prin natură, urmează adesea principiile dreptului penal. În această speță, nulitatea absolută ar trebui să fie aplicată oricărui act emis de un organ fără competență teritorială. Faptul că PS 28-287 permite derogări interne nu schimbă această concluzie, deoarece:
- Documentul nu este opozabil publicului.
- Nu are forța juridică necesară pentru a modifica legislația primară.
Consecințe practice și juridice
Lipsa de transparență și utilizarea unor reguli interne pentru justificarea sancțiunilor ridică probleme serioase de legalitate. Acest lucru nu doar că afectează drepturile cetățenilor, dar subminează și încrederea în sistemul judiciar și administrativ. Dacă astfel de practici sunt permise, ele creează un precedent periculos, în care normele legale pot fi ocolite prin reguli interne secrete.
Concluzie și perspective
Speța analizată subliniază necesitatea respectării stricte a competenței teritoriale și a ierarhiei actelor normative. În condițiile în care regulamentul PS 28-287 este utilizat pentru a justifica încălcarea normelor legale, actele emise în baza acestuia ar trebui să fie considerate nelegale. Soluția în acest caz ar putea reprezenta un pas important spre clarificarea aplicabilității regulilor interne și consolidarea statului de drept.
Așteptăm cu interes soluția definitivă, care va avea, fără îndoială, implicații semnificative pentru aplicarea legislației în materie contravențională și penală.
Vă recomandăm si articolul privitor la Transportul si portul armei de vânătoare disponibil aici.