Prescripția Dreptului la Acțiune – art.2500 cod civil

prescriptie drept actiune

Prescripția Dreptului la Acțiune – art.2500 cod civil

Introducere

Prescripția dreptului material la acțiune este o instituție fundamentală a dreptului civil, având rolul de a limita perioada în care o persoană poate cere prin justiție recunoașterea sau valorificarea unui drept. Potrivit art. 2500 alin. (1) din Codul Civil, „dreptul material la acțiune, denumit în continuare drept la acțiune, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”.

Acest articol își propune să ofere o prezentare  a prevederilor legale, explicând modul în care acestea influențează raporturile juridice, precum și consecințele pe care le are împlinirea termenelor de prescripție.


Ce Este Prescripția Dreptului la Acțiune?

Conform art. 2500 alin. (2) din Codul Civil, dreptul la acțiune este definit ca fiind „dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumită prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz”. Aceasta reflectă caracterul coercitiv al dreptului civil, subliniind importanța respectării termenelor legale pentru evitarea incertitudinilor și a abuzurilor.


Cum Funcționează Prescripția?

Prescripția nu împiedică titularul unui drept să-l invoce, dar, odată ce termenul legal a fost împlinit, debitorul poate opune excepția de prescripție pentru a refuza executarea. Astfel, scopul principal al instituției este de a aduce stabilitate și claritate în raporturile juridice, eliminând situațiile în care drepturile sunt lăsate neexercitate pe perioade nedefinite.


Termenele de Prescripție – General și Special

Termenul General de Prescripție

Articolul 2517 din Codul Civil stabilește că termenul general de prescripție este de 3 ani. Acest termen se aplică majorității acțiunilor civile, fiind suficient pentru ca părțile să acționeze pentru apărarea intereselor lor.

Termenele Speciale de Prescripție

Legea prevede termene diferite în funcție de natura dreptului sau a obligației:

  1. 10 ani (art. 2518 Cod Civil):
    • Drepturi reale care nu sunt declarate imprescriptibile.
    • Repararea prejudiciilor morale sau materiale cauzate prin tortură, acte de barbarie sau agresiuni sexuale asupra minorilor.
    • Prejudicii aduse mediului.
  2. 2 ani (art. 2519 Cod Civil):
    • Drepturi izvorâte din raporturi de asigurare sau reasigurare.
    • Plata remunerației intermediarilor pentru serviciile prestate.
  3. 1 an (art. 2520 Cod Civil):
    • Profesioniști din alimentația publică sau hotelieri: pentru serviciile prestate.
    • Profesori, instituitori, maeștri și artiști: pentru lecțiile oferite cu ora, ziua sau luna.
    • Medici, moașe, asistente și farmaciști: pentru vizite, operații sau medicamente furnizate.
    • Vânzători cu amănuntul: pentru plata mărfurilor și a furniturilor livrate.
    • Meșteșugari și artizani: pentru plata muncii efectuate.
    • Avocați: pentru plata onorariilor și a cheltuielilor. Termenul începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii, împăcării părților, revocării mandatului sau, în cazul afacerilor neterminate, de la ultima prestație efectuată (termenul este de 3 ani).
    • Notari publici și executori judecătorești: pentru plata sumelor datorate pentru actele funcției lor, calculat din ziua în care aceste sume au devenit exigibile.
    • Ingineri, arhitecți, geodezi, contabili și alți liber-profesioniști: pentru plata sumelor datorate, calculate din ziua în care lucrarea a fost finalizată.
  4. 1 an (art. 2521 Cod Civil):
    • Restituirea sumelor din vânzarea biletelor pentru spectacole anulate: termenul de prescripție curge de la data anulării.
    • Contracte de transport de bunuri: termenul de prescripție curge de la data încheierii transportului.

Această clasificare ajută la clarificarea aplicabilității termenelor speciale pentru diferite profesii și tipuri de acțiuni.


Momentul De La Care Începe Curgerea Prescripției

Conform art. 2523 Cod Civil, prescripția începe să curgă de la data la care titularul dreptului a cunoscut sau trebuia să cunoască nașterea lui. Această prevedere protejează interesele titularului în situații de incertitudine.

Un exemplu relevant este reglementat de art. 2528 Cod Civil, care dispune că în cazul prejudiciilor cauzate prin fapte ilicite, termenul de prescripție curge din momentul în care victima a cunoscut paguba și pe cel răspunzător de ea. Această abordare recunoaște dificultatea obiectivă a identificării imediate a autorului și a prejudiciului.


Prescripția Prestațiilor Succesive (Art. 2526 Cod Civil)

În cazul prestațiilor succesive, cum ar fi plata unor chirii sau alte obligații recurente, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă diferit, în funcție de natura obligațiilor:

  1. Pentru fiecare prestație individuală, prescripția începe de la data la care aceasta devine exigibilă. De exemplu, dacă o chirie este scadentă lunar, termenul de prescripție începe să curgă separat pentru fiecare lună.
  2. Dacă prestațiile succesive constituie un tot unitar (de exemplu, o datorie consolidată), prescripția începe să curgă de la data ultimei prestații exigibile. Acest mecanism oferă flexibilitate în gestionarea drepturilor și obligațiilor care implică plăți periodice.

Această reglementare reflectă necesitatea de a adapta regulile prescripției la realitatea unor obligații recurente, protejând atât creditorii, cât și debitorii.


Prorogarea Termenului de Prescripție (Art. 1394 Cod Civil)

Prorogarea termenului de prescripție intervine în cazurile în care despăgubirea derivă dintr-un fapt penal, iar legea penală prevede un termen de prescripție mai lung decât cel civil. Potrivit acestui articol, termenul de prescripție al răspunderii penale se aplică și dreptului la acțiunea în răspundere civilă.

Aceasta înseamnă că, pentru ca un astfel de termen mai lung să fie aplicabil, trebuie să existe o hotărâre definitivă a unei instanțe penale care să constate că fapta ilicită constituie o infracțiune. Dacă nu există o asemenea hotărâre, despăgubirea se consideră derivată dintr-un simplu fapt ilicit, fiind astfel aplicabile normele generale din art. 2528 Cod Civil.

Exemplu: Dacă o persoană comite un act de violență considerat infracțiune, iar termenul penal de prescripție pentru acea infracțiune este de 15 ani, același termen se aplică și acțiunii civile pentru despăgubiri. Totuși, dacă instanța penală nu califică fapta ca infracțiune, se va aplica termenul civil general de 3 ani.


Suspendarea Prescripției

Suspendarea reprezintă o oprire temporară a curgerii termenului de prescripție, fără a anula perioada deja scursă. Data la care cursul prescripției este reluat coincide, de regulă, cu încetarea cauzei de suspendare, cu excepția cazului în care legea prevede altfel.

Un aspect special al suspendării este faptul că aceasta extinde termenul de prescripție pentru a permite titularului dreptului să introducă o cerere de chemare în judecată. Astfel, dacă termenul de prescripție aplicabil este de cel puțin 6 luni, perioada rămasă după încetarea cauzei de suspendare trebuie să fie de minimum 6 luni. În cazul în care termenul de prescripție este mai mic de 6 luni, perioada rămasă trebuie să fie de cel puțin o lună.

Este esențial de reținut că suspendarea produce efecte doar dacă intervine după ce prescripția a început să curgă. În cazurile în care cauza de suspendare există înainte de începerea termenului de prescripție, efectul produs este mai puternic, amânând începutul curgerii prescripției.

Regula „contra non valentem agere non currit praescriptio” („Prescripția nu curge împotriva celui care nu poate acționa”) stă la baza suspendării, însă cauzele de suspendare sunt expres și limitativ prevăzute de lege.


Întreruperea Prescripției

Întreruperea, spre deosebire de suspendare, împiedică orice calcul al termenului anterior momentului în care a intervenit cauza de întrerupere. Aceasta șterge efectiv prescripția curentă și declanșează un nou termen de prescripție.

Conform art. 2537 din Codul Civil, cazurile de întrerupere includ:

  1. Recunoașterea dreptului: Când debitorul admite existența datoriei printr-un act voluntar, executare parțială sau altă recunoaștere explicită.
  2. Introducerea unei acțiuni: Cererea de chemare în judecată, arbitraj sau alte acțiuni procedurale.
  3. Constituirea ca parte civilă: În cazul procedurilor penale sau prin alte acțiuni legale.

Efectele întreruperii:

  • Termenul anterior este anulat.
  • Curgerea unui nou termen începe imediat după cauza de întrerupere.

Diferența majoră între suspendare și întrerupere constă în faptul că suspendarea doar oprește temporar cursul prescripției, pe când întreruperea resetează complet termenul.


Efectele Împlinirii Termenului de Prescripție

Conform art. 2506 Cod Civil, împlinirea termenului nu stinge automat obligația, ci o transformă într-o obligație naturală. Debitorul poate refuza executarea, dar dacă execută voluntar, nu are dreptul la restituire. Această prevedere reflectă principiile echității și bunei-credințe.


Concluzii și Recomandări

Prescripția dreptului la acțiune joacă un rol esențial în menținerea unui echilibru în societate, protejând atât interesele creditorilor, cât și pe cele ale debitorilor.

Pentru a evita pierderea drepturilor, este esențial să cunoaștem termenele, excepțiile și regulile aplicabile. Căutați să vă informați și, dacă este cazul, să apelați la asistență juridică specializată pentru a naviga cu succes în cadrul complex al prescripției civile.

În strânsă legătură cu acest articol este  articolul privitor la calculul termenelor disponibil aici