Art.118 (1) Acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, prevăzută la art. 117, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art. 97, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii. În cazul admiterii acţiunii, părţile vor fi repuse în situaţia anterioară, iar sarcinile existente la data transferului vor fi reînscrise.
Analizând dispozițiile art.118 alin.1 din Legea nr. 85/2014 legiuitorul a instituit două termene, unul de prescripție de 1 an, raportându-se la dreptul la acţiune în sensul material, și unul de decădere de 16 luni.
Termenul de prescripție, de 1 an, este reglementat pentru a sancționa pasivitatea titularului acțiunii în anulare și care, în condițiile prescrise de lege, poate fi întrerupt, suspendat ori poate face obiectul unei cereri de repunere în termen.
Termenul de 16 luni are o natură subsidiară, funcționând ca o limită maximă doar în ipoteza în care termenul de depunere a raportului este prelungit succesiv prin voința judecătorului sindic și pentru a asigura o durată rezonabilă a procedurii. Acest termen de 16 luni este unul de decădere, ce, în principiu, nu poate fi întrerupt ori suspendat.
Termenul de 16 luni începe să curgă de la data deschiderii procedurii, independent de orice conduită a vreunui subiect de drept procesual îndreptăţit să exercite acţiunea şi expiră fără posibilitatea influenţării lui de către vreun subiect de drept.
Legea insolvenţei stabileşte acest termen de 16 luni pentru a marca momentul final până la care acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor poate şi trebuie să fie introdusă, indiferent de motivele care au împiedicat titularii să o exercite până la acest moment.
Într-o acțiune în anularea actelor frauduloase, întemeiată pe dispozițiile art.117 din Legea nr.85/2014, va opera sancțiunea specifică în funcție de termenul care ajunge să se împlinească mai întâi: acțiunea va fi prescrisă dacă s-a împlinit termenul de prescripție de 1 an, respectiv va fi tardivă dacă s-a împlinit termenul de decădere de 16 luni.
Intervenția termenului de decădere este una subsidiară, aplicabilă doar în situația în care, până la împlinirea acestuia, nu a fost epuizat încă termenul de prescripție de un an (de exemplu, în situații în care a operat întreruperea ori suspendarea cursului termenului de prescripție). În niciun caz însă nu se poate reține că o acțiune poate fi analizată pe fond chiar dacă s-a împlinit termenul de prescripție de un an, nu însă și cel de decădere de 16 luni, întrucât o astfel de interpretare a dispozițiilor legale ar lăsa fără efect juridic reglementarea termenului de prescripție.
În ceea ce privește termenul de prescripție de 1 an, acesta începe să curgă de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut la art.97. Este vorba de raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, care se prezintă judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăși 40 de zile de la desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar.
Potrivit prevederilor art. 2500 alin. (1) NCC, „dreptul material la acţiune, denumit în continuare drept la acţiune, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege”. Alin. (2) al art. 2500 defineşte şi noţiunea de „drept la acţiune”, ca fiind „dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forţei publice, să execute o anumită prestaţie, să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune civilă, după caz.”
Conform art.181 cod pr.civ alin.1 pct.3 „când termenul se socoteşte pe săptămâni, luni sau ani, el se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an. Dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni. ”
Regimul termenelor de prescripție, inclusiv durata și momentul de debut, sunt cele reglementate de lege, iar în cazul de față art.118 din Legea nr.85/2014 nu a legat începutul termenului de prescripție de data la care titularul acțiunii a cunoscut sau trebuia să cunoască actele frauduloase, ci de data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut de art.97. Fiind împlinit termenul de prescripție de 1 an la data introducerii acțiunii în anularea actelor frauduloase de către lichidatorul judiciar, nu mai poate opera întreruperea cursului prescripției prin cererea de chemare în judecată formulată întrucât, prin ipoteză, întreruperea presupune o prescripție în curs, iar nu una împlinită.
