Hotărârea nr.3/04.01.2023 – De la pagubă la despăgubire: Ghidul esențial pentru oricine a suferit daune produse de animalele sălbatice

Episodul III

Seria de articole dedicate daunelor produse de animale sălbatice in baza Hotărârii Guvernului nr. 3/2023 continuă cu analiza procedurii de acordare a despăgubirilor pentru pagubele produse de speciile de faună de interes cinegetic prevăzute în anexele Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006.
În acest episod sunt prezentate atribuțiile comisiei de specialitate, modalitatea de vot, responsabilitățile membrilor și problemele practice care pot apărea în aplicarea actului normativ.

Modul de luare a deciziilor în comisia de despăgubiri

Art.5 din HG cu nr. 3/2023 stabilește la alin.(1) al acestuia faptul că hotărârile comisiei se iau cu votul celor 3 membrii ai acesteia, consemnându-se în procesul verbal de constatare și evaluare a pagubei , votul fiecăruia și motivarea în situații de opinii divergente.

De asemenea se stabilește și faptul că numai în prezența tuturor membrilor comisiei se poate proceda la constatarea și evaluarea daunei, cât și la stabilirea răspunderii civile și a despăgubirii propriu zise.

Rezultă că votul se ia cu majoritate simplă de 2 voturi pro și 1 vot contra, conform celei mai simple metode de vot (în lipsa unei reglementări speciale) raportat la prevederea că în caz de opinii divergente motivarea acestora se înscrie în procesul verbal, permițându-se astfel existența unei opinii divergente = vot contrar.

Este evident că în cazul în care avem 1 vot pro și 2 contra cererea de acordare de despăgubiri este considerată ca respinsă. Este reglementat și faptul că membrii comisiei nu au dreptul să se abțină de la vot, fapt inserat în alin.(4) al art.5 unde se stabilește că fiecare membru este obligat să își exprime fără abținere votul său privind constatarea pagubelor, evaluarea acestora și stabilirea răspunderii civile.

Efectele absenței unui membru al comisiei

De asemenea, se stabilește că este obligatorie prezența tuturor membrilor comisiei, rămânând nereglementat ce se întâmplă în cazul în care un membru sau mai mulți nu se pot prezenta la data și ora stabilită pentru convocarea comisiei, fiind lămurit deja în episodul II al acestui foileton că soluționarea cererii de despăgubire se efectuează în aceeași zi cu convocarea neexistând posibilitatea de a se amâna ședința la un alt termen.

Dacă nu se intervine legislativ la acest aspect respectiv, posibilitatea de a se trimite de urgență un alt reprezentant al instituției ce face parte din comisia prevăzută la art.3 alin.(1) și a cărui reprezentant lipsește, rezultă că procedura este nulă, nemaiputându-se continua cu constatarea, evaluarea și stabilirea răspunderii, fapt care va atrage acționarea de către persoana păgubită a instituției ce nu a fost reprezentată în comisie și din a cărei vină procedura s-a anulat pentru despăgubiri.

Bineînțeles că atunci când ne-am referit la despăgubiri nu ne-am referit la despăgubirile pentru prejudiciul suferit deoarece, nu se poate garanta că în prezența membrului lipsă s-ar fi ajuns la soluționarea favorabilă a cererii, ci la despăgubiri civile reglementate de culpă în nerespectarea obligațiilor legale.

Atribuțiile comisiei și dificultățile practice

Alin.(3) al art.5 din HG cu nr.3/2023 ridică semne de întrebare privitor la modalitatea în care comisia verifică și deliberează asupra solicitării de acordare de despăgubiri pentru daune produse de animale salbatice, prin aceea că i se trasează niște sarcini cam greu de dus la îndeplinire.

Astfel comisia verifică prima dată în cazul în care ne găsim în prezența unor daune aduse culturilor agricole, sau celor forestiere și animalelor domestice/albine de către animalele sălbatice prevăzute în anexele 1 și 2 ale Legii cu nr.407/2006, dacă gestionarul fondului cinegetic / administratorul ariei protejate sau proprietarul animalelor/albinelor au respectat prevederile art. 13 alin.(3) din Legea cu nr. 407/2006 și obligațiile și condițiile prevăzute în anexa 3 și anexa 4 din HG cu nr.3/2023 (în teren) și pe baza documentelor pe care le poate administra în scopul stabilirii răspunderii civile.

Sintagma „în teren” ne trimite cu gândul că această comisie trebuie să verifice în teren dacă obligațiile celor amintiți mai sus se materializează în documentele prezentate, fapt care vine în sprijinul analizei efectuate în episodul II al materialului acolo unde am analizat alin.(15) din același act normativ și unde am afirmat că lipsa documentelor nu este echivalentul culpei, și vedem că la art.5 din prezentul act normativ sintagma „…comisia verifică în teren…” vine și validează faptul că lipsa documentelor nu echivalează cu atragerea sine qua non a culpei.

Montarea indicatoarelor „Atenție animale” și consecințele rutiere

În continuare observăm faptul că se stabilește în sarcina comisiei în consonanță cu prevederile de la art.4 din HG cu nr.3/2023 obligația de a verifica în baza documentelor menționate la art.4 alin.(9), (10), (12) și (13) dacă administratorul drumului a montat indicatoare „atenție animale” și dacă proprietarul păgubit face dovada proprietății autovehiculului avariat, și dacă devizul de reparație este întocmit la valoarea de piață a pieselor și serviciilor necesare reparării pagubei.

Ne este greu să prefigurăm cum comisia de specialitate poate verifica dacă devizul estimativ este întocmit la valoarea de piață a pieselor și serviciilor (manoperă) necesare reparării avariilor aceștia neavând competență („expertiză” cum se spune mai nou) în a verifica aceste aspecte, atribuție care îi aparține exclusiv unui expert evaluator judiciar auto.

Trebuie să amintim faptul că „verificarea” faptului dacă pe tronsonul de drum se găsesc montate indicatoare „atenție animale” va atrage o degringoladă în materie rutieră prin aceea că se sugerează CNAIR , Consiliilor locale sau celorlalte unități/instituții care administrează sectoare de drum de a monta oriunde sau mai precis pe toate sectoarele de drum asemenea indicatoare.

Dacă analizăm că valabilitatea avertizării unui asemenea indicator este de 100 până la 200 m de la locul amplasării acestuia, generăm posibilitatea ca administratorii drumurilor să monteze zeci de mii de indicatoare de acest gen pentru a se asigura că toate drumurile din 200 în 200 m au asemenea indicatoare și astfel să evite obligarea la plata despăgubirilor.

În același timp o asemenea atitudine ar da peste cap circulația rutieră deoarece în prezența unui asemenea indicator conducătorul auto este obligat a reduce viteza, moment în care indiferent de viteza admisă pe acel sector de drum acesta nu va mai putea fi respectată deoarece pe orice sector de drum conducătorul auto va trebui să reducă viteza și să circule cu prudență sporită….pentru ca nici el să nu fie responsabil de producerea accidentului.

Problema este că acest conducător auto indiferent cu ce viteză ar circula chiar și cu 10 km/h dacă și la această viteză s-ar produce o coliziune cu un animal sălbatic acesta ar fi automat culpabil și ar fi lipsit de acordarea despăgubirilor pentru pagubele suferite raportat la prevederile art.13 alin.(7) din Legea cu nr. 407/2006 și ale art.8 alin.(4) lit.b) din HG cu nr.3/2023.

Opozabilitatea procesului-verbal de constatare

Ajungem acum la „cuiul lui Pepelea” în materie de opozabilitate deoarece vom analiza teza finală a alin.(3) a art.5 din HG cu nr.3/2023 unde se prevede: procesul verbal de constatare încheiat în condițiile alin.(2) este opozabil părților semnatare, gestionarului faunei cinegetice/ administratorului arie naturale protejate și proprietarului păgubit. Opozabilitatea este o instituție prevăzută de art. 435 alin.(2) din C.pr.civ care reglementează faptul că o hotărâre este opozabilă și terților care nu au participat la luarea acesteia atât timp cât aceștia nu fac dovada contrară.

Deci cu alte cuvinte persoanele care au participat la luarea deciziei sunt ținute de soluția adoptată atât timp cât nu fac dovada contrară a celor constatate de comisia de specialitate.

Prevederea este superfluă atât timp cât orice fel de hotărâre poate fi atacată, la fel cum și cea reglementată de prezentul act normativ, iar norma generală prevăzută de art.435 alin.(2) din C.pr.civ acoperă orice fel de situație care presupune emiterea undei decizii/hotărâri ce în principiu vizează ulterior și obligarea altor persoane la a le respecta, altele decât cele care au participat la adoptarea acesteia.

Răspunderea membrilor comisiei

Ultimul aliniat al art.5 stabilește așa cum am arătat mai sus imposibilitatea ca un membru al comisiei să uzeze de dreptul de a se abține, aceștia fiind obligați a vota ori pro ori contra, dar mai stabilește și faptul că aceștia răspund de corectitudinea constatării pagubelor de stabilirea corectă a valorii despăgubirilor și de gradul de îndeplinire a obligațiilor ce îi revin gestionarului fondului cinegetic și a proprietarului culturilor.

În condițiile în care membrii comisiei prevăzute la art.3 alin.(1) am stabilit deja că nu sunt de specialitatea necesară pentru a face astfel de evaluări, nu vedem cum aceștia pot răspunde de corectitudinea constatării și de stabilirea corectă a despăgubirii, aceștia nefiind nici experți agricoli, nici experți zootehnici, nici experți evaluatori, nici magistrați ca să aibă competență deplină a se pronunța pe vinovăție sau pe raportul de cauzalitate, etc…etc… moment în care stabilirea unei asemenea răspunderi nu se bazează pe nici un element obiectiv în norma de „sancționare” a membrilor comisiei.

Concluzii ale analizei

HG nr. 3/2023 introduce o procedură detaliată de acordare a despăgubirilor pentru pagubele provocate de fauna sălbatică, însă modul de aplicare ridică multiple probleme practice.
Lipsa unor dispoziții clare privind înlocuirea membrilor absenți, competența comisiei în evaluarea prejudiciilor și aplicarea regulilor privind opozabilitatea generează incertitudine juridică.
Este necesară o completare legislativă care să clarifice aceste aspecte pentru a asigura eficiența procedurii și protecția efectivă a proprietarilor de culturi agricole sau animale afectați de atacurile faunei de interes cinegetic.

Citeste Episodul I aici si Episodul II aici și Episodul IV aici