Vânătoarea pisicilor și a câinilor hoinari art.19 alin.(3) din Legea 407/2006

Corelarea prevederilor art.19 din Legea 407/2006 cu cele ale art.6 și 25 din Legea 205/2004 a protecției animalelor privitoare la împușcarea pisicilor și a câinilor hoinari sau sălbăticiți

În conformitate cu prevederile art.19 alin.(3) din Legea 407/2006 a vânătorii, câinii sălbăticiți sau hoinari și pisicile hoinare se împușcă fără restricție iar fapta nu poate fi sancționată;

(3) Pisicile hoinare şi câinii sălbăticiţi sau hoinari găsiţi pe suprafeţele productive ale fondurilor cinegetice se capturează sau se împuşcă fără restricţii şi fără obligarea la despăgubiri, iar fapta nu poate fi sancţionată.

În condițiile de mai sus, această activitate de ucidere a câinilor sălbăticiți sau hoinari, cât și a pisicilor hoinare, este trasată în sarcina paznicilor de vânătoare ai asociaților vânătorești, și a vânătorilor din cadrul acelor asociați cu ocazia acțiunilor de vânătoare legale conform aceluiași art.19 alin.(4) .

(4) Pisicile şi câinii care sunt în situaţia prevăzută la alin. (3) se împuşcă de către personalul de specialitate al gestionarului fondului cinegetic sau de vânători cu ocazia vânătorilor autorizate.

Cu toate că normele mai sus citate sunt cât se poate de clare, în practică avem situații în care vânătorii au fost cercetați penal pentru împușcarea preponderent a câinilor fără stăpân, a câinilor hoinari sau sălbăticiți uzându-se prevederile legii protecției animalelor cu nr.205/2004, care la art.6 din aceasta stabilește:

Articolul 6 (1) În sensul prezentei legi, prin rău tratament se înţelege comportamentul brutal, abuzul în utilizarea animalelor, supunerea animalelor la eforturi inutile, precum şi neasigurarea condiţiilor prevăzute la art. 5 alin. (1). (2) În sensul prezentei legi, prin cruzime faţă de animale se înţelege: a) omorârea animalelor, cu intenţie;

Considerăm faptul că cercetarea acelor vânători nu s-a efectuat în contra dispozițiilor prevăzute în Legea 407/2006, ci probabil activitatea reclamată nu s-a circumscris acestor prevederi legale.
Cercetarea penală a autorilor poate fi atrasă în cazul prevăzut de art. 25 alin.(1) lit.a) din Legea 205/2004 atunci când:

Articolul 25 (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă: a) uciderea animalelor, cu intenţie, fără drept;

Așadar condiția incriminării faptei este aceea a uciderii cu intenție a animalelor fără drept și nicidecum interzicerea sub orice formă a uciderii animalelor. În condițiile în care persoanelor de specialitate (paznicii de vânătoare, director vânătoare și alte persoane de specialitate delegate în cadrul Asociației) și vânătorilor le este constituit (atribuit) acest drept la art. 19 alin.(3) și (4) din Legea 407/2006 fapta acestora de a împușca pisici hoinare și câini hoinari sau sălbăticiți este apărată de lege constituind un motiv de impunitate derivat din sintagma iar fapta nu poate fi sancţionată din cadrul art.19 alin.(3) al Legii 407/2006.

În cazul în care pisicile hoinare și câinii hoinari sau sălbăticiți nu se împușcă în cadrul unor acțini de vânătoare organizate poate exista fapta prevăzută la art.25 alin.(1) lit.a) din Legea 205/2004. În schimb părerea noastră este aceea că în acel caz fapta prevăzută de art.25 alin.(1) lit.a) din Legea 205/2004 se săvârșește în concurs și cu alte fapte penale prevăzute de legea 407/2006.

Am făcut afirmația de mai sus, deoarece numai în situația unei acțiuni de vânătoare nelegale (lipsă autorizație / încălcarea condițiilor din autorizație, etc… care invalidează autorizația de vânătoare și implicit dreptul de a vâna) nu mai este îndeplinită condiția prevăzută de art.19 alin.(3) din Legea 407/2006, moment în care fapta se poate comite doar în concurs cu cea de braconaj art.42 din Legea 407/2006 într-una din modalitatile prevazute de acest articol raportat și la condițiile în care de poate practica vânătoarea din cadrul OMADR 353/2008 – Regulamentul de vânătoare.

Am exclus din analiza de mai sus paznicii de vânătoare deoarece aceștia nu au în principiu cum să săvârșească fapta sancționată la art.25 alin.(1) lit.a) din Legea 205/2004 deoarece aceștia nu au nevoie de autorizație de vânătoare pentru a ucide aceste animale, ei având atribuții de serviciu în acest sens , atribuții care le permite oricând găsesc pisici hoinare și câini hoinari sau sălbăticiți să îi împuște fără restricții.