Hotărârea nr.3/04.01.2023 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor pentru pagubele și/sau daunele produse de speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexele 1 și 2 la Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr.407/2006 și unele măsuri de punere în aplicare a acesteia

pagube

HG nr. 3/2023 – Modalitatea de acordare a despăgubirilor pentru pagubele produse de fauna cinegetică

Analiză detaliată și implicații juridice


1. Introducere în contextul reglementării

La începutul anului 2023, prin HG nr. 3/2023, au fost stabilite noi reguli pentru constatarea și despăgubirea daunelor provocate de fauna cinegetică prevăzută în anexele 1 și 2 ale Legii nr. 407/2006 privind vânătoarea și protecția fondului cinegetic. Această reglementare urmărește să ofere un cadru legal mai bine definit pentru gestionarea situațiilor de acest tip, dar ridică o serie de probleme juridice și interpretative.

Destinatarii principali ai acestei norme sunt:

  • Gestionarii fondurilor cinegetice.
  • Administratorii ariilor protejate.
  • Proprietarii de culturi agricole sau animale domestice.

Deși intențiile sunt lăudabile, actul normativ lasă loc de ambiguități și interpretări care pot afecta aplicabilitatea sa. În continuare, vom analiza detaliat prevederile principale ale HG nr. 3/2023, evidențiind punctele sale forte, capcanele juridice și posibilele soluții de îmbunătățire.


2. Definițiile din art. 2: Clarificări și ambiguități

Art. 2 al HG nr. 3/2023 începe prin oferirea unor definiții clare ale termenilor relevanți. O atenție deosebită merită definiția de la lit. a), privind animalele domestice:

Animale domestice – exemplarele din speciile de animale vertebrate şi nevertebrate, inclusiv albinele, în orice stadiu de dezvoltare, care trăiesc şi se reproduc în condiţii create de om şi care sunt dependente de acesta, cu excepţia celor care trăiesc în ape naturale şi în orice formă de amenajare de apă în scop piscicol, fauna de interes cinegetic ţinută în captivitate pentru colonizări şi repopulări, precum şi exemplarele din speciile de interes cinegetic din crescătorii şi complexe de vânătoare autorizate.”

Această definiție, deși utilă în general, ridică anumite probleme de interpretare:

  • Excluderi care generează confuzie: Excepțiile incluse (animale din ape naturale, fauna în captivitate pentru colonizări, exemplarele din crescătorii autorizate) complică înțelegerea responsabilității pentru pagubele provocate. Este de așteptat ca aceste categorii să fie detaliate într-un alt capitol, dar norma le menționează în contextul despăgubirilor, creând ambiguitate.
  • Probleme legate de răspunderea civilă: Animalele excluse sunt, teoretic, sub controlul deținătorului (art. 1377 Cod Civil), dar dacă produc pagube, norma lasă neclar cine este responsabil.

3. Art. 3 și comisia de constatare: Critici și posibile abuzuri

Art. 3 alin. (1) reglementează componența comisiei de constatare a pagubelor:

Constatarea şi evaluarea pagubelor produse culturilor agricole, silvice, animalelor domestice şi autovehiculelor, stabilirea răspunderii civile şi a despăgubirilor se realizează de către comisia de constatare, constituită în acest scop, denumită în continuare comisie, din care fac parte câte un reprezentant al:
a) unității administrativ-teritoriale pe suprafaţa căreia s-a produs paguba;
b) direcției pentru agricultură județene, pentru pagube produse culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice, sau al administratorului drumului, pentru pagubele produse autovehiculelor;
c) structurii teritoriale a autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare sau protecția mediului, după caz.”

Deși textul aparent oferă o bază solidă, acesta prezintă două probleme majore:

  1. Conflicte de interese: În comisie sunt incluși reprezentanți ai unor entități care pot fi obligate la plata despăgubirilor (de exemplu, structurile teritoriale ale autorității publice centrale pentru vânătoare sau protecția mediului). Acest lucru contravine principiului imparțialității, fiind puțin probabil ca acești reprezentanți să susțină răspunderea propriilor angajatori.
  2. Excluderea gestionarilor fondurilor cinegetice: Aceștia, deși sunt menționați ca potențiali responsabili, nu sunt incluși în comisie, ceea ce încalcă principiul egalității de arme.

4. Responsabilitatea pentru despăgubiri: O abordare dezechilibrată

O schimbare notabilă față de HG nr. 1679/2008 este limitarea entităților responsabile pentru despăgubiri. În forma actuală, doar două categorii pot fi trase la răspundere:

  • Gestionarul fondului cinegetic.
  • Structurile teritoriale ale autorității publice centrale pentru vânătoare sau protecția mediului.

Această abordare este criticabilă, deoarece exclude alți factori relevanți, precum proprietarii terenurilor afectate, și încurajează abuzurile administrative.


5. Probleme nereglementate: Oportunități pentru lege ferenda

Norma actuală omite să reglementeze situații importante, cum ar fi:

  • Animalele exotice sau endemice: De exemplu, pagubele provocate de animalele evadate din circuri sau grădini zoologice nu sunt acoperite.
  • Răspunderea pentru pagubele din apele naturale: Gestionarii fondurilor cinegetice nu au drepturi sau responsabilități clare asupra acestor zone.

6. Propuneri pentru îmbunătățirea legislației

Pentru a corecta deficiențele existente, sunt necesare următoarele măsuri:

  • Reorganizarea componenței comisiei de constatare: Introducerea unor reprezentanți independenți sau rotirea reprezentanților în funcție de tipul de pagubă (agricolă, silvică etc.).
  • Clarificarea răspunderii pentru animalele excluse: De exemplu, animalele din crescătorii sau cele din circuri ar trebui incluse într-un capitol separat, cu reglementări specifice.
  • Introducerea unui mecanism de monitorizare: Un organism independent ar putea supraveghea aplicarea normei pentru a preveni abuzurile.

7. Concluzii

HG nr. 3/2023 reprezintă un pas înainte în reglementarea despăgubirilor pentru pagubele produse de fauna cinegetică, dar lasă loc pentru interpretări arbitrare și posibile abuzuri. Aplicarea acestei norme trebuie să fie însoțită de clarificări suplimentare, pentru a asigura echitatea între părțile implicate și pentru a preveni conflictele de interese.

În forma actuală, cadrul normativ creează dificultăți practice pentru gestionarii fondurilor cinegetice, iar proprietarii afectați se pot confrunta cu obstacole în obținerea despăgubirilor. Ajustările propuse ar putea contribui la eficientizarea procesului și la protejarea intereselor tuturor părților implicate.

Mai puteți citi, pe aceeași temă, articolul Acordarea Despăgubirilor Pentru Pagube Produse De Animalele Sălbatice Ca Urmare A Unor Accidente Auto Lege 407/2006