str.M.Eminescu nr.37, ap.2, Arad

Hotărârea nr.3/04.01.2023  privind modalitatea de acordare a despăgubirilor  pentru pagubele și/sau daunele produse de speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexele 1 și 2  la Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr.407/2006  și unele măsuri de punere în aplicare a acesteia

Hotărârea nr.3/04.01.2023 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor pentru pagubele și/sau daunele produse de speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexele 1 și 2 la Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr.407/2006 și unele măsuri de punere în aplicare a acesteia

– Episodul I –

Nou apăruta normă privind modalitatea de constatare și de reparare a pagubelor și/sau daunelor produse de speciile de faună de interes cinegetic, prevăzute în anexa 1 și 2 la Legea 407/2006, ridică deja probleme juridice și de interpretare destinatarilor acesteia și anume gestionarilor de fonduri cinegetice, administratorilor ariilor protejate și proprietarilor de culturi sau de animale domestice.

Pe parcursul mai multor episoade la acest titlu vom încerca a analiza ce e bine și ce e rău în acest act normativ, eventuale propuneri de lege ferenda și capcanele juridice întinse de acest act normativ (voluntare sau involuntare) de care trebuie să se ferească participanții la aceste raporturi juridice obligaționale.

Vom începe cu analiza art.2 și art.3 al HG 3/2023 în care se prevede:

[1] Articolul 2 al H.G cu nr.3/2023 debutează prin acordarea unor definiții clare anumitor termeni sau expresii, și ne vom opri la cea conținută la lit.a) în care se stabilește:

a) animale domestice – exemplarele din speciile de animale vertebrate şi nevertebrate, inclusiv albinele, în orice stadiu de dezvoltare, care trăiesc şi se reproduc în condiţii create de om şi care sunt dependente de acesta, cu excepţia celor care trăiesc în ape naturale şi în orice formă de amenajare de apă în scop piscicol, fauna de interes cinegetic ţinută în captivitate pentru colonizări şi repopulări, precum şi exemplarele din speciile de interes cinegetic din crescătorii şi complex-uri de vânătoare autorizate;

Ne-am oprit la această definiție care, în sine, nu pune probleme de interpretare în economia întregului act normativ, ba din contră, este benefică pentru a lămuri care sunt animalele domestice asupra căruia omul are putere de control prin raportare la prevederile art.1377 Cod civil. Ceea ce ne ridică un semn de întrebare este partea în care legiuitorul stabilește; cu excepţia celor care trăiesc în ape naturale şi în orice formă de amenajare de apă în scop piscicol, fauna de interes cinegetic ținută în captivitate pentru colonizări şi repopulări, precum şi exemplarele din speciile de interes cinegetic din crescătorii şi complex-uri de vânătoare autorizate; deoarece ne așteptam (și ne așteptam de mult) ca aceasta categorie să fie cuprinsă la un cu totul alt capitol.

Spunem aceasta deoarece, pe de o parte, tragem concluzia că partea din definiție se referă doar la situația producerii unor pagube ca cele prevăzute la art.2 din HG cu nr.3/2023, respectiv că aceste animale dacă produc o pagubă ca cea definită la lit.g a aceluiași articol, pagubă cauzată de alte animalele de interes cinegetic aflate în libertate, animale prevăzute la anexa 1 și 2 la Legea cu nr. 407/2006, caz în care paguba nu se repară deoarece nu sunt asimilate animalelor domestice, iar pe de altă parte ne-am fi așteptat ca această categorie să fie prinsă exact la excluderile de despăgubire ce ar cădea în sarcina gestionarului fondului cinegetic, (cu excepția cazului în care administratorul fondului cinegetic este același cu deținătorul complexului de vânătoare, al crescătoriei de vânat sau al centrului de captivitate pentru repopulări și colonizări) deoarece, aceste animale sunt îngrădite și asupra lor proprietarii au control, motiv pentru care nu se poate antama nerespectarea cerințelor prevăzute la Anexa 3 la HG nr.3/2023 întrucât animalele sălbatice nu au acces la aceste animale.

Rămâne de discutat problema animalelor care trăiesc în apele naturale și în orice formă de amenajare în scop piscicol asupra cărora gestionatul fondului cinegetic nu are vreun drept constituit de contractul de gestionare. Ne referim la animale care trăiesc în apă și nu care habitează pe apă (rațe, gâște, cormorani, pelicani..etc…).

În plus ne-am fi așteptat ca urmare a noianului de hotărâri judecătorești și doctrine această categorie să fie mai lesne asimilată pagubelor produse autovehiculelor raportat la faptul că gestionarul fondului cinegetic nu are putere de control și de dispoziție asupra animalelor sălbatice în sensul art.1377 din C.civil, dar deținătorul centrului de captivitate în vederea repopulării, a complexului de vânătoare sau a crescătoriei de vânat are această putere de dispoziție și de control, animalele din aceste stabilimente aflându-se sub un control aproximativ a deținătorului stabilimentului.

În continuare nu s-a reglementat situația animalelor de interes cinegetic din circuri, menajerii și grădini zoologice, și nici situația animalelor exotice (adică cele care nu sunt cuprinse în anexele 1 și 2 la Legea nr.407/2006 adică nu sunt de interes cinegetic), scăpate în libertate din proprietate privată sau din circuri, menajerii sau grădini zoologice, și nici a animalelor neexotice respectiv endemice care nu sunt cuprinse în anexele 1 și 2 la Legea cu nr. 407/2006.

Din acest din urmă aliniat putem trage concluzia că legea este incompletă încă la această dată urmând ca situația din teren să o determine să se completeze cu cele sesizate.

[2] Față de prevederile art.3 alin.(1) din cadrul HG nr.3/2023 menționăm că el în sinea lui nu este nelegal, dar datorită explicațiilor pe care le vom detalia mai jos, apare ca fiind neconstituțional și bazat pe încălcarea principiului egalității de arme.

(1) Constatarea şi evaluarea pagubelor produse culturilor agricole, silvice, animalelor domestice şi autovehiculelor, stabilirea răspunderii civile şi a despăgubirilor se realizează de către comisia de constatare, constituită în acest scop, denumită în continuare comisie, din care fac parte câte un reprezentant al:

a) unității administrativ-teritoriale pe suprafaţa căreia s-a produs paguba;

b) direcției pentru agricultură județene, pentru pagube produse culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice, sau al administratorului drumului, pentru pagubele produse autovehiculelor, după caz;

c) structurii teritoriale a autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, dacă paguba a fost produsă în fondurile cinegetice şi în intravilanul/intravilanele cuprinse în schiţa/schiţele acestora de către exemplare din speciile prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, sau al structurii teritoriale a autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, dacă paguba s-a produs în ariile naturale protejate neincluse în fondurile cinegetice sau în cele în care vânătoarea nu este admisă sau paguba a fost produsă de către exemplare din speciile prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de locul producerii pagubei, după caz.

Altfel spus, din comisia prevăzută la art.3 alin.(1) din HG nr.3/2023 respectiv cea de Constatarea şi evaluarea pagubelor produse culturilor agricole, silvice, animalelor domestice şi autovehiculelor, stabilirea răspunderii civile şi a despăgubirilor, fac parte un reprezentant al unității administrativ teritoriale, un reprezentant al direcției pentru agricultură județene, pentru pagube produse culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice, sau al administratorului drumului, pentru pagubele produse autovehiculelor, după caz, și un reprezentant al structurii teritoriale a autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, dacă paguba a fost produsă în fondurile cinegetice şi în intravilanul/intravilanele cuprinse în schiţa/schiţele acestora de către exemplare din speciile prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, sau al structurii teritoriale a autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, dacă paguba s-a produs în ariile naturale protejate neincluse în fondurile cinegetice sau în cele în care vânătoarea nu este admisă sau paguba a fost produsă de către exemplare din speciile prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 407/2006, cu modificările şi completările ulterioare, indiferent de locul producerii pagubei, după caz.

Critica noastră vizează următorul aspect, și anume ca urmare a modificărilor aduse de HG nr.3/2023 actului normativ inițial respectiv HG 1679/2008, observăm că dacă în actul normativ inițial subiecții de drept care puteau fi obligați la despăgubiri pentru pagube aduse culturilor agricole, forestiere erau pe rând gestionarul fondului cinegetic, proprietarul terenului și Garda Forestieră (respectiv reprezentantul structurii teritoriale a autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare) în norma reglementare au rămas doar două entități care pot fi obligate la despăgubirile cauzate de animalele de interes cinegetic cuprinse în Anexa 1 art. 2 din Legea cu nr. 407/2006, respectiv gestionarul fondului cinegetic și structura teritoriala a autorităţii publice centrale care răspunde de vânătoare, alternativ cu Structura teritorială a autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului pentru pagube cauzate în zonele în care vânătoarea este prohibită.

Din această comisie nu face parte gestionarul fondului cinegetic în a cărui gestionare se găsește suprafața de teren unde s-a produs paguba dar în schimb face parte reprezentantul celei de-a doua entități care poate fi obligată la plata de despăgubiri, fapt ce contravine considerăm noi atât principiului imparțialității, căci bănuim că acel reprezentant oricât de bine intenționat ar fi el, nu va vota ca să fie obligat la plata angajatorul său, când are la îndemână posibilitatea legală și o putere de decizie pe care nu trebuie să o justifice, în a obliga astfel singurul subiect de drept care mai rămâne, respectiv gestionarul fondului cinegetic.

Departe de noi să generalizăm sau să putem afirma despre niște oameni pe care nu îi cunoaștem că din capul locului aceștia vor fi imparțiali, dar căci există un dar, toți suntem oameni și suntem supuși greșelilor, iar în cazul acesta, greșelii îi este este deschisă calea chiar de actul normativ. Cum principiul universal valabil este că „jocul greșeala așteaptă” considerăm că se creează premisele poate nu de la început, dar după ce ministerul (cu buget limitat) va vedea cât îi costă de fapt despăgubirile pentru pagubele de la culturi care până acum se împărțeau între proprietari și gestionari, mai oficial sau mai ocult să „traseze” reprezentanților din teren pe cine să găsească vinovat, căci altfel va trebui să achite el pagubele produse de animalele de interes cinegetic.

De lege ferenda ar fi ori pentru cazul în care este vorba de pagube la culturi agricole din comisie să facă reprezentantul de la autoritatea de mediu și invers când vorbim de pagube produse în zone protejate sau când este produsă de animalele sălbatice prevăzute la Anexa 2 a legii, din comisie să facă parte reprezentantul de la autoritatea privind vânătoarea, ori din comisie să facă parte și gestionarul dar și proprietarul, ori să se identifice un alt minister care să își delege în comisie un reprezentant și nu unul care are interes în cauză. Grea provocare nu ?.